Răzvan PINTEA

"Ce-ai, dom'le, esti nebun la cap?!" De cate ori pe zi auzi, sau formulezi tu insuti, variatiuni pe aceasta tema? Ba chiar o pui si sub o forma autocritica: "Ce dom'le, crezi ca sunt dus cu capu'?" Pe cati din cei pe care ii intalnesti nu-i "binecuvantezi", in gand sau pe fata, cu un "Idiotule!", "Cretinule!", "Esti bolnav mintal?" Pe cati din jurul tau, cunoscuti sau necunoscuti intalniti doar o data pe strada, nu ii etichetezi sau macar suspectezi ca ar fi betivi, afemeiati, cartofori, drogati? De ce intr-o lume atat de progresista si de toleranta, care condamna discriminarea de orice natura, mai stigmatizam azi, in secolul XXI, si cu atatea informatii la indemana, bolnavii psihic?  O categorie aparte a celor cu afectiuni de natura psihica sunt dependentii de substante, jocuri si sex. In mod paradoxal, se pare ca sunt categoria cea mai supusa oprobriului public, desi mai toti suntem dependenti de ceva sau

Ori de cate ori am intrebat un parinte ce parere are despre bona lui, am primit, invariabil, acelasi raspuns:  - E o persoana exceptionala; sau.. are foarte multa experienta! Stii ce mult iubeste copiii.. sa vezi si cat de mult o iubeste ala micu'... pentru noi e ca din familie!  Mai mai c-ai crede ca Romania praseste doar bone de exceptie. De pregatirea in domeniu a respectivelor bone nici n-am mai intrebat, atat de incantati de ea pareau respectivii parinti.  Dar, adevarul e ca nici nu e de mirare: ce alt raspuns sa fi dat? Ce parinte ar fi dispus sa admita ca si-ar lasa copilul in grija unei persoane fara experienta sau pregatire sau macar afectiune? Dar cand i-am intrebat pe aceiasi norocosi parinti ce parere au despre bonele pe care le-au avut anterior, atunci sa vezi "surpriza". Raspunsul e diametral opus: - Aaa... stai sa vezi ce probleme am avut. Nu ma intelegeam deloc cu ea, nu facea nimic, statea toata ziua doar la televizor sau pe mobil, n-am avut

Eu unul as zice ca ora de religie e o experienta inofensiva pentru copil, Nu ma tem de nu stiu ce consecinte: traim intr-o lume prea mult si demult secularizata ca sa-mi mai fie frica de faptul ca o ora de religie pe saptamana mi-ar putea transforma odrasla intr-un fanatic religios. Pe toate zidurile, reale sau virtuale, avem azi reclame, nu icoane. Cat e de utila? Aici sunt in cumpana: la dreapta mea sta blandul Pascal cu pariul lui; pariez pe existenta lui Dumnezeu: daca nu exista, nu pierd nimic, dar daca exista, am castigat o eternitate. La stanga, aprigul Hitchens isi flutura briciul: ce poate fi afirmat fara dovezi, poate fi respins fara dovezi. In jurul meu vad nenumarate religii, si toate se auto-proclama Adevarata Credinta in detrimentul celorlalte. Evident, e imposibil sa aiba toate dreptate. Cel mai probabil, nu are niciuna. Dar, de moment ce exista, inseamna ca e nevoie de ele. Ce e sigur, e ca, cu cat exista mai multe religii, cu atat au mai putina putere...

... si nu-ti intoarce spatele ca omul din oglinda al lui Rene Magritte. Am postat in urma cu cateva zile "Un mic ghid de dezvoltare personala" , in care am schitat cateva idei pentru abordarea unei probleme mai complexe de viata, in care acorzi importanta starii tale de spirit. In urma discutiei cu un client am observat ca i-a fost destul de dificil sa formuleze un raspuns la intrebarea CE POTI CU ADEVARAT SA FACI? astfel incat m-am gandit ca poate si unii dintre voi sunt in aceeasi situatie. Asa ca am zabovit putin asupra acestei intrebari si am incercat sa incropesc o schema SMART de atac, ce are ca obiectiv atingerea unei stari de impacare cu tine insuti. Nu te alarma, nu e SMART-ul corporatist, ci o schema croita pe calapodul unei fiinte umane cu emotii, idei, nevoi si dorinte. Calapodul unei persoane fizice, nu juridice. Desi am lucrat in mediul corporatist, sau poate tocmai de aceea, nu sunt adeptul tratarii vietii ca un business, deoarece business-ul, ca si bani

Ai o problema de viata? Toti avem. Tot timpul. Cum am putea obtine binele daca nu acceptam raul? Ce-ar fi viata fara probleme?  Incearca insa acum sa faci un pas inapoi, sa te detasezi putin. Pentru a te ajuta ti-am pregatit cateva intrebari, nu tocmai confortabile, de natura sa arunce o lumina asupra situatiei tale. Nimeni nu este in masura sa rezolve probleme in locul tau. Nu iti voi da sfaturi si, cum atat mai mult, nu iti voi spune ce sa faci. Solutia o vei gasi tu, in tine, punandu-ti intrebarile potrivite si raspunzandu-ti cu toata sinceritatea la ele. CAT DE DIFICIL ITI ESTE? Este adevarat, pe de o parte, ca daca Dumnezeu, sau Natura, ar fi vrut sa ne comportam toti la fel, nu ne-ar fi facut atat de diferiti. Pe de alta parte, nimeni nu e exceptional, statistic vorbind. Situatia ta poate fi mai mult sau mai putin dificila, dar nu este exceptionala. Toti avem calitati si defecte atat in ochii nostri cat si ai celorlalti, dar in general, suntem foarte asemanatori. S

Ai ales un consilier pentru dezvoltare personala  din dorinta de a te “imbunatati”. Evident, tu nu esti vreun expert in domeniu ca sa-i judeci lui prestatia. Ca orice specialist din orice domeniu, poate fi mai bun sau mai putin bun. Nu suntem nascuti sau crescuti egali. Ce-ar fi daca am gandi toti la fel? Ne-am plictisi ingrozitor. Sau daca am fi toti sanatosi, frumosi si bogati? Probabil ca ar disparea multe afaceri, inclusiv aceasta consiliere.  Mai mult ca sigur ca este primul la care apelezi si nu ai cu cine sa-l compari, altfel nu ai citi acum acest articol. Iata insa cateva semne din care ai putea sa-ti dai seama ca nu ai gasit persoana potrivita sa te consilieze. Atunci cand consilierul tau: 1. nu-si aminteste, de la o sedinta la alta, numele sau situatia ta 2. vorbeste mai mult decat tine 3. incearca sa-ti rezolve el problemele in loc sa te ghideze doar spre solutii 4. te judeca sau te critica 5. te ironizeaza in loc sa te inspire 6. nu are o gandire origin

Cultura corporatista cultiva "implicarea", "disponibilitatea" si “statul peste program”, astfel incat multi ajung sa faca vrand-nevrand rocada intre familie si munca. Casa a devenit o cursa contra cronometru, in timp ce biroul pare a fi un rai al socializarii, competentei si libertatii. Asta in timp ce ne amagim cu gandul ca putinul timp pe care il petrecem cu copiii este in schimb cat se poate de “quality”. In realitate, nu bonele cresc copiii ci parintii. Nu ar fi oare mai bine sa pastram “QUALITY time” pentru birou si sa petrecem “QUANTITY time” acasa?

Ipohondrii nu cauta de fapt un tratament. Ei au nevoie mai degraba de un martor al suferintei lor. Merg din doctor in doctor in cautarea disperata a cuiva care sa stearga toate dezamagirile anterioare. Faptul ca nu le sunt confirmate asteptarile ii face critici fata de actul medical. Adeseori eterna lor nemultumire ii indeparteaza si de cei apropiati, adancindu-le suferinta si, intr-un cerc vicios, creand o profetie auto-implinita.  De obicei doctorii le recomanda ipohondrilor un consult psihiatric, dar ei resping ideea ca suferinta lor ar putea avea orice alta cauza decat una fizica. In timp, faptul de a fi suferind devine o componenta centrala a identitatii lui, ceea ce face si mai grea renuntarea la a fi bolnav, In realitate, ipohondrul nu este un “bolnav inchipuit”. Suferinta lui este reala, dar cauza nu este de natura fizica ci, mai mult ca sigur, are origini psihice.

Intotdeauna vor exista si zile rele. Momente in care simti ca nu ma poti. In care nu gasesti resurse sa mergi mai departe. Perioade in care te simti depasit si crezi ca nu vei putea avea niciodata viata care ti-o doresti. Situatia ta poate fi mai mult sau mai putin dificila, dar nu este exceptionala. Statistic vorbind, nimeni nu e exceptional. Toti avem puncte tari si puncte slabe, dar in general, suntem foarte asemanatori. Nu suntem identici, dar suntem mult mai asemanatori decat am fi dispusi sa credem. Asa e viata. Fiind atat de asemanatori, inseamna ca toti trecem cam prin aceleasi tipuri de experiente. E adevarat ca nu toti avem toate probleme celorlalti. Ceea ce le face exceptionale pentru noi este faptul ca ni se intampla noua, acum. Pe masura ce timpul va trece si lucrurile, inevitabil, se vor schimba, ne vom putea uita in urma cu din ce in ce mai multa detasare. *** “nu pot merge mai departe. voi merge mai departe.” - SAMUEL BECKETT -

Simti ca viata ta nu merita traita? Inseamna ca esti unul dintre privilegiatii care nu stau treji noptile gandindu-se cum sa faca sa puna o bucata de paine pe masa copiilor. Asta nu inseamna insa ca suferinta ta nu este reala, sau ca ar fi de neluat in seama. Probabil multi nu cunosc povestea lui Viktor Frankl, cunoscut neurolog si psihiatru, autor al cartii "Man's search for meaning" (Omul în căutarea sensului vietii). Supravietuitor al lagarelor naziste in care si-a pierdut intreaga familie, Frankl a ajuns la concluzia ca omul isi poate gasi intotdeauna un sens in dragostea fata de cineva sau in indeplinirea unei misiuni. Dar daca acestea ii sunt refuzate, asa cum era cazul sau la Auschwitz, un sens al vietii poate fi gasit in indurarea cu demnitate a suferintei. Oare nu ai putea gasi si tu acum, in mod paradoxal, sens in indurarea cu demnitate a suferintei provocate de lipsa de sens?

Da, sunt consilier pentru dezvoltare personala. Deci, sunt partinitor. Dar am ceva ani de cand fac umbra pamantului, plus sunt sot si tata a doi copii, asa ca imi permit sa ma pun in pielea ta, cel care are o provocare in viata si nu stie cui sa se adreseze mai intai: consilierului sau psihoterapeutului. Riscul cel mai probabil e ca, indiferent cui te-ai adresa, niciunul dintre ei nu te va refuza, necum sa te mai si trimita la celalalt. Mai in gluma, mai in serios, ai putea avea o abordare rapida si "impartiala" - sa dai cu banul. Daca-ti convine ce iese, mergi pe varianta aceea. Daca nu-ti convine, alege-o pe cealalta! In randurile de mai jos nu-mi propun sa fur din "painea" psihoterapeutilor. Incerc mai degraba sa-ti ofer cateva repere astfel incat sa poti face o alegere informata care sa te fereasca de capcane de natura sa-ti complice inutil existenta. Prima este cea a unui psihoterapeut care patologizeaza totul, la care "te duci cu o problema si pleci

Ai o problema de viata si nu o poti rezolva singur? E-n regula. Consider pozitiv, in primul rand, faptul ca te-ai gandit sa apelezi la un consilier pentru dezvoltare personala, pentru ca de cele mai multe ori acest prim pas este cel mai dificil. Dupa cum se spune, chiar si o calatorie de 1000 km incepe tot cu primul pas. Dar inainte de a-i face pe urmatorii, vreau sa iti prezint cateva aspecte de natura sa-ti calauzeasca pasii in directia buna. Asemeni si altor meserii vocationale, consilierii nu au un mod unitar de abordare si nici nu impartasesc aceeasi viziune. Este un factor critic de succes stabilirea unei aliante intre consilier si client bazata pe acelasi mod de a privi lumea, de aceea vreau sa te asiguri ca sunt persoana in masura sa te ajute.  CUI MA ADRESEZ?  Clientul cu care lucrez este o persoana echilibrata si realista pe care viata a pus-o in fata unei provocari sau intr-o situatie dificila. Este cineva care NU cauta retete sau sfaturi, deoarece simte ca adevar