Treceți la conținutul principal

Casnicia e un DA pe care il spui in fiecare zi...


... pana in acea zi de trista amintire cand partenerul tau (un El sau o Ea, nu are importanta) spune NU. Si te-a parasit. De atunci totul s-a daramat in jurul tau, viata ta parca nu mai are sens. Incotro sa te duci?
Nici macar nu are asa mare importanta ce forma legala avea relatia voastra. Am pornit de la casnicie doar de dragul titlului. Lovitura e la fel de grea, indiferent daca e vorba de sot/ie sau iubit/a.
Am sa incep cu o povestioara cu talc. Cica a fost odata un imparat foarte, foarte trist din cauza problemelor sale fara sfarsit. Din cauza asta imparatia o ducea din ce in ce mai prost, asa ca imparatul, la indemnul sfetnicilor sai, l-a chemat la curte pe cel mai mare intelept al vremii si l-a rugat pe acesta sa-l vindece de tristete. Inteleptul i-a ascultat cu luare-aminte pasul, a cugetat cateva minute si apoi i-a promis imparatului ca ii va aduce a doua zi un leac.
Zis si facut. In ziua urmatoare inteleptul s-a infatisat in fata imparatului ce ardea de nerabdare cu cuvintele: "Majestate, ti-am faurit leacul care aduce zambetul pe fata celor tristi, dar il sterge de pe fata celor fericiti." Si zicand acestea ii intinse imparatului un inel de aur cu inscriptia "TRECE SI ASTA!"
Intr-adevar, totul trece, totul se transforma. Nimic nu e etern in lume. Orice are un inceput, are si un sfarsit. Lucrurile apar, se transforma si apoi dispar, nimic nu ramane pe loc. Pana si Soarele va disparea intr-o zi. Asta ramane valabil si pentru relatiile dintre oameni, inclusiv in cazul tau. Unele relatii dureaza toata viata, altele nu. Cu sau fara voia noastra, legaturile apar, evolueaza si in cele din urma dispar.
"Apar/dispar" e doar un fel de a spune, pentru ca nimic nu apare sau dispare in neant cu adevarat. Gandeste-te la un val care apare in largul marii, creste, se indreapta spre mal, unde mai apoi se sparge, intorcandu-se in marea din care s-a nascut. Valul nu mai este si totusi... nu poti spune ca a disparut complet, ci doar ca s-a intors in mare, s-a transformat.
E adevarat ca uneori transformarile sunt dureroase. Dar ceea ce pentru omida este sfarsitul lumii, pentru Dumnezeu este un fluture. Experientele de viata ne fac oameni mai buni, mai frumosi, mai... oameni.
Nu stii ce sa faci in continuare? Incertitudinea e o conditie a naturii, si implicit a vietii. Fizica cuantica ne arata ca nu putem calcula precis, in acelasi timp, viteza si pozitia unei particule elementare: daca vrei sa cunosti pozitia unui electron, trebuie sa-l lovesti cu un foton, fapt care ii schimba viteza. Nu ne putem impotrivi naturii. Stiu ca ne place sa nutrim iluzia controlului, dar dupa cateva experiente mai amare de viata vom fi aflat ca nu avem ce face altceva decat sa invatam sa traim in incertitudine.
Dar asta nu ne absolva de responsabilitate. Suntem responsabili pentru deciziile noastre, pentru ceea ce spunem si ce nu spunem, pentru ceea ce facem sau nu. Viata se intelege privind in urma, dar se traieste privind inainte. Nu poti inainta mergand cu spatele. Suntem obligati sa inaintam, si deci sa luam decizii, fiindca tocmai asta e conditia vietii. Chiar si faptul de a nu lua nici o hotarare si a lasa lucrurile la voia intamplarii, sau de a lasa pe altcineva sa decida pentru noi, tot o decizie este. Suntem condamnati la libertate, la a lua hotarari. Toti suntem.
Si totusi... Ce e de facut? Sentimentele vin din experientele prin care ai trecut, ratiunea priveste spre viitor. Sunt ca cele doua maini – nu poti face prea multe lucruri bine doar cu o singura mana. Asa ca foloseste-le pe amandoua pentru a lua decizia cu care poti trai, pe care o poti sustine, care te lasa sa dormi noaptea. Poti sa incepi prin a-ti pune ordine in filozofia ta de viata, cu valorile, principiile si prioritatile ei.
Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti propui sa schimbi lumea. In filozofia chineza exista un principiu foarte important numit wu-wei, care s-ar traduce aproximativ prin "non-actiunea este tot o actiune". A hotari sa nu actionezi nu inseamna a sta degeaba. Nu e simpla semantica sau joc de cuvinte, ci e un principiu care se regaseste peste tot in gandirea orientala. Cel mai bun general nu e cel care invinge in batalii sangeroase, ci e cel care castiga lupta fara macar sa scoata sabia.
Doar noi, occidentalii, avem oroare de repaus, si ca atare ne agitam mai mult decat trebuie uneori, ceea ce uneori duce la un faliment emotional. Daca vrei un model viu de eficienta a actiunii si non-actiunii, urmareste o pisica. Este cel mai bun maestru Zen. Ia exemplu de la ea.
Pe langa oroarea de repaus, tot noi occidentalii mai suferim si de iluzia controlului. Stabilim obiective, croim planuri, urmarim rezultate si totusi... Iti poti tu controla macar cum iti cresc unghiile si parul? Sau digestia? Asta la nivel micro. Iar la nivel macro, ce sa mai vorbim: ti-ai ales tu familia in care sa te nasti? Societatea? Scoala? Bolile? Ai tu pact vreun cu moartea, hotarasti tu cand vei muri? Iata ca nu controlezi nici la nivel micro, si nici aspectele capitale ale vietii. In realitate, fata de marea majoritate a omenirii, tu ai noroc daca poti sa alegi ce mananci sau cum te imbraci. Nu e un exercitiu de umilinta, ci e simpla statistica. Asa ca, atunci cand iti faci planuri, gandeste-te cum il fac vor amuza ele pe Dumnezeu.
Sa stii ca nu doar orientalii au viziunea asta. Iata Rugaciunea serenitatii, atribuita unui teolog american si devenita in timp parte integranta a filozofiei Alcoolicilor Anonimi din SUA:


Doamne da-mi putere sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,

curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba,

si da-mi intelepciunea de a face diferenta intre ele.

Stiu ca acum ti-e greu. Oricui i-ar fi greu. Vazand legile naturii, inclusiv cele care imi permit acum sa scriu aceste randuri pe tableta, ma gandesc ca poate exista o ordine universala, un plan divin in care nici un eveniment nu e intamplator. Dar atunci cand ma intalnesc cu suferinta nemeritata, fara sens, a oamenilor si mai ales a copiilor, nu pot sa nu ma intreb: ce folos ca exista un plan divin, daca noi nu-l putem intelege? Oare Dumnezeu e din cand in cand rautacios, sau doar incompetent?
Cum eu nu stiu sa existe un raspuns la aceasta intrebare, sa ne intoarcem cu speranta la inscriptia de pe inelul inteleptului: "TRECE SI ASTA!"