Treceți la conținutul principal

Psycho SRL


Ghici ghicitoarea mea: sunt niste persoane cu nume sonore si imagini stralucitoare. Le vezi pe toate zidurile si ecranele, emanand cuvinte pline de curaj si dezinhibare. Iti promit raiul pe pamant: implinire personala sau profesionala, sanatate, frumusete si cam orice altceva ti-ai putea dori. Le pui numele pe cartea de vizita sau imbracaminte. Petreci fiecare zi cu ele, mult mai mult timp decat cu familia si prietenii. Le aduci de la munca la tine in casa, la masa si chiar in pat. Nu te-ai prins? Iti mai dau cateva indicii: au zero empatie fiindca nu pot nutri sentimente, si tot ceea ce le intereseaza e propriul profit. Au o morala parca zamislita in latrinele lui Vespasian, pragmaticul imparat roman pentru care banii nu aveau miros si care isi propusese sa valorifice pana si cele mai umile reziduuri umane. Acum, ghici, cine sunt aceste persoane cu trasaturi standard de psihopat? Sunt persoanele... juridice. Firmele. O nota pentru puristi: stiu ca nu e riguros stiintific sa aplic termenul de "psihopatie" unei entitati imateriale, deci lipsite de psihic, asa cum e o persoana juridica. La fel cum nu e corect sa vorbim de "psihologia" unui popor. Cu toate astea, metafora mi s-a parut a fi cea mai eficienta cale, poate singura, prin care sa pot ilustra atributele unei astfel de fictiuni inter-subiective, precum firma.
Iti poti imagina o companie investind intr-o activitate de care e sigura ca nu-i poate aduce nici un profit? Nu cred. De ce? Ce s-ar intampla daca ar face-o? Daca nu are alte surse de venit, firma ar da faliment. Atunci tu, tu de ce ai implica emotional intr-o firma care este doar o conventie incapabila sa-ti intoarca cea mai mica emotie? Nu cumva asta e calea spre falimentul tau, emotional de data asta?
Si totusi, vrand-nevrand, macar ca angajati, o facem mai toti. Altfel, cica nu avem "spirit de echipa", nu suntem "team player", nu ne "integram". Si asa incepi sa irosesti zilnic din capitalul tau afectiv pe tot felul de fictiuni gen proiecte sau valori ale firmei, care bineinteles ca nu-ti intorc nimic care sa te hraneasca sufleteste. Primesti bani si tot felul de vorbe mestesugite, de obicei in relatie de inversa proportionalitate: cu cat vorbele sunt mai frumoase cu atat banii sunt mai putini. Dar aceste vorbe frumoase actioneaza asupra ego-ului tau ca niste calorii "goale", fara minerale sau vitamine: te satura si te ingrasa, fara sa te hraneasca. Pana cand, mai devreme sau mai tarziu, mai vizibil sau nu, declari falimentul emotional. Burn-out.
"Pai, si firma nu e formata din oameni?" o sa ma intrebi tu. Nu, iti raspund. Nu confunda firma cu angajatii sai. Ei nu sunt decat niste oameni la fel ca si tine, cu emotii si ganduri, nu niste psihopati. Niste oameni la fel de afectati ca si tine de relatiile lor cu o entitatile astea psihopate numite firme. Pe cand firma este doar o fictiune inter-personala, dar nu mai putin influenta, expresie a intereselor financiare ale unor indivizi anonimi sau chiar alte firme.
Ce e de facut? Te rog, ia o mica pauza de reflectie, mai gandeste-te odata inainte de a-ti blama seful fiindca nu te intelege. Inainte de a te supara pe coleg fiindca nu te ajuta. Inainte de a dispera fiindca clientul tau cere marea si sarea. Inainte de a te supara pe vanzatoare fiindca nu se misca prea repede. Inainte de a te certa cu sotul ca munceste peste program. Si pot continua asa la nesfarsit cu profesorul, cu medicul si cu toti ceilalti cu care intri in contact zi de zi. Poti avea incredere in oameni ca indivizi autonomi, dar nu ca membri ai unei companii, deoarece atunci ei nu mai actioneaza in numele lor, ci al grupului. Vezi cazul nazistilor, probabil oameni de treaba in marea lor majoritate, si in acelasi timp partasi la niste fapte odioase.
Comporta-te fata de firma asa cum ar trebui sa faci cu orice psihopat pe care nu-l poti evita. Nu divulga despre tine mai mult decat e necesar, deoarece va folosi toate informatiile impotriva ta, manipulandu-ti ideile si emotiile spre propriul ei profit.
Cunoaste-ti propriile slabiciuni si calitati, fiindca firma le va exploata: de exemplu, daca esti o persoana saritoare, vei primi din munca colegilor mai putin performanti.
Asculta-ti instinctele: ele sunt vocea experientei tale de viata, chiar daca se exprima mai degraba ca emotii decat ca idei.
Nu incerca sa schimbi cultura firmei sau sa ii mai dai o sansa: firma este o fictiune si va ramane o fictiune. O entitate insensibila ramane insensibila.
Realizeaza ca nu e vina ta: te afli sub influenta unei entitati psihopate, si actiunile tale au fost manipulate de aceasta in propriul ei interes. Asta face firma, asta e natura ei. Daca e nevoie, iarta-te. Si fii convins ca nu trebuie sa te scuzi fata de alti oameni, cu exceptia situatiilor in care chiar simti ca e necesar.
Celor care ma vor acuza ca generalizez, ca in firma lor nu e asa etc, le spun de pe acum: da, asa e, recunosc. Atunci cand incerci sa sintetizezi manifestarile oamenilor, unici ca biologie si experienta de viata, e imposibil sa nu atingi un oarecare nivel de generalizare. Altfel as scrie doar despre atomi si molecule, nu? Ca numai acolo exista uniformitate. Teoretic. Si dac-ar fi sa iau in considerare si incertitudinea de la nivel cuantic... n-as mai scrie despre nimic. Asadar, faptul ca am generalizat nu inseamna nimic altceva decat ca aspectele despre care scriu se regasesc intr-o masura mai mica sau mai mare, in fiecare companie.
La final, o povestioara: o femeie a gasit pe marginea drumului un sarpe ranit. L-a luat acasa, l-a vindecat si l-a dus inapoi in salbaticie. Acolo, sarpele a muscat-o de moarte. Indurerata, femeia l-a intrebat: De ce ai facut asta, dupa ce te-am salvat? Fiindca asta e natura mea, a raspuns sarpele.
Cam tot asa si firma...