Treceți la conținutul principal

Cui i-e frica de psihiatru?



E un adevar popular faptul ca bolile cardiovasculare si diabetul sunt corelate cu un stil de viata sedentar. Dar afectiunile psihice nu sunt tot asa? Anxietatea, depresia, sindromul obsesiv-compulsiv? Iata un adevar nu atat de popular ca primul. Ba mai degraba impopular, in ciuda bunului-simt care arata ca daca muncesti cu carca ai probleme cu spatele, daca lucrezi in mina ai probleme cu plamanii si daca ai o munca de birou, normal ar fi ca uzura sa se manifeste la nivel cerebral. Si cu toate astea, preferam sa bagam sub covor suferinta psihica: barbatii se ascund dupa alcool, workaholism si violenta conjugala, femeile se refugiaza in telenovele si munca din gospodarie.

De ce nu mergem la psihiatru?

Unii isi spun ca tulburarea lor de comportament nu doare, deci nu e boala, asa ca nu e cazul sa deranjeze vreun medic. Atunci de ce sa mai mergem la cardiolog cand avem hipertensiune? Hipertensiunea nici n-o simti, pe cand anxietatea iti scade dramatic calitatea vietii.

Altii se tem de reactia celorlalti. Se tem ca vor fi considerati "nebuni" de cei din jur. Sau ca "fac pe nebunii" ca sa li se acorde atentie. Intr-adevar, asta e o problema in societate. Uite cate expresii peiorative contin referinte la boli psihice grave: cretinismul, paranoia, schizofrenia, autismul – practic nu exista vreo afectiune care sa nu aiba si o conotatie injositoare in vocabularul comun.De ce, daca vrei sa jignesti pe cineva, nu-i spui "diabeticule" sau "cardiacule", ci "nebunule", "idiotule"?

Si, ca ultima bariera, teama de pastile. Ca dau dependenta. Ca nu mai esti tu. Da, e adevarat, exista unele efecte secundare, de la caz la caz. Dar ce medicamente cu adevarat eficiente nu au si efecte secundare? Si oricum, asta nu inseamna ca se vor manifesta si in cazul tau. Si chiar daca se manifesta, exista posibilitatea inlocuirii lor cu alta medicatie. Intotdeauna exista un bilant de beneficii si dezavantaje, pe care doar un medic il poate evalua adecvat. Un tratament administrat corect, sub supravegherea unui psihiatru, nu prezinta riscuri pentru pacient.

Cele trei frici de mai sus: de medic, de societate si de pastile, ii tin pe oameni, mai ales pe cei care sufera de anxietate, la distanta de un tratament care le poate reda calitatea vietii.
Si uneori ii fac sa cada prada unor sarlatani, care le speculeaza teama si ignoranta, oferindu-le asa-zise terapii sau medicatii "alternative". Care la randul lor ii indeparteaza si mai mult pe oameni de medicina. Am sa fiu foarte explicit: oameni buni, treziti-va, nu exista alternativa la medicina! La fel cum nu exista fizica alternativa, chimie alternativa, biologie alternativa, si in general nu exista stiinta alternativa. Exista doar stiinta, exista doar medicina. Ce nu e stiinta, e sarlatanie. Asa plina de lacune cum e, buna sau proasta, stiinta de azi e singura optiune viabila pentru alinarea suferintelor noastre fizice si psihice.

Dupa ce am scos sarlatanii din discutie, se mai ridica o intrebare: unde sa te duci daca suferi de anxietate, de exemplu? La psihiatru sau la psihoterapie? De data asta nu am sa-ti dau un raspuns direct, ci o sa incerc sa te fac sa gandesti cu capul tau. Pastilele sunt ieftine si au de obicei efect imediat, dar sunt insotite uneori si de efecte secundare. Terapia e costisitoare si de lunga durata, si e posibil sa nu aiba nici un efect. Mai fac si urmatoarea analogie: sa presupunem ca ti s-a stricat ceva la motorul masinii si ai de ales intre un mecanic care a ridicat capote la viata lui, si un altul care a vazut motorul doar in poze. Tu pe care l-ai alege? Eu stiu ce am ales. Si cred ca am ales bine. Daca vrei sa te convingi, citeste si alte articole de pe blog.
Sunt constient ca randurile de fata echivaleaza practic cu un autodenunt, pe care l-ai intuit inca din titlu. Dar am ajuns la o varsta la care a inceput sa nu-mi mai pese asa tare de ce gandesc ceilalti despre mine. Si e bine. Ar merita sa incerci si tu, macar din cand in cand, pe ici pe colo, prin partile esentiale :)

Am pastrat pentru sfarsit raspunsul la intrebarea care intuiesc ca te macina inca de la inceput: ce m-a apucat pe mine, life & career coach, sa fac apologia psihiatriei? Raspunsul e simplu: imi fac indirect reclama. Pentru ca in cazul tulburarilor de comportament precum anxietatea sau depresia, consilierea pentru dezvoltare personala poate complementa foarte bine tratamentul medicamentos.
Ei, se mai teme cineva acum de psihiatru?