Treceți la conținutul principal

De ce nu dau sfaturi?

Sub ochii unui intelept, un om s-a aruncat intr-o cascada. Alarmat, inteleptul a alergat de-a lungul raului in dorinta de a-l salva pe imprudent. Spre mirarea sa, cel din urma a iesit din apa netulburat, fara nici un ajutor, cateva sute de metri mai incolo. De acum curios, inteleptul l-a iscodit cum a reusit sa supravietuiasca incercarii. Spera sa afle vreun metoda, ceva. Spre dezamagirea sa, omul ii raspunse: „Nu e nici un mare secret. M-am lasat dus de puterea apei, facand un minim de miscari pentru a iesi la mal; daca m-as fi opus incercand sa inot, oboseam si ma inecam.”
Concluzia? Viata nu are o strategie castigatoare. Daca ar fi existat, am fi stiut-o deja. Prin urmare, nici sfaturile de viata nu functioneaza oricand si pentru oricine.
Vedem cum majoritatea, daca nu chiar toate retetele de dezvoltare personala esueaza in a produce un efect consistent. De multe ori, nici macar autorii lor nu pot fi considerati modele de reusita personala si profesionala. E adevarat ca nu e necesar ca sculptorul sa fie mai frumos ca modelul sau: daca florentinii l-ar fi judecat asa pe Michelangelo, azi nu-l aveam pe David. Dar daca-i acuzi pe autori de ineficienta sfaturilor in cazul tau, ei vor raspunde ca orice "guru", cum ca tu "nu te-ai straduit destul". O explicatie foarte convenabila pentru autori, explicatie pe care tu, ca orice om care isi doreste “sa devina o versiune mai buna a sa” si deci e nemultumit de sine, vei fi inclinat sa o accepti fara rezerve.
Asadar, de ce nu functioneaza sfaturile?
  • Autorii se rezuma la propria experienta personala si profesionala, inevitabil limitata in spatiu si timp si afectata de diverse erori si prejudecati. Nu din cauza incompetentei sau sarlataniei: realitatea este ca, atunci cand scrii un astfel de material, pur si simplu nu ai resursele sa aduni date statistice si apoi sa verifici utilitatea sfaturilor pe esantioane reprezentative de populatie. Si nici nu o poti testa pe cobai. Nici in cazul psihologiei lucrurile nu stau cu mult mai bine. Desi aici sunt mult mai multi bani in joc decat in dezvoltarea personala, totusi sunt insuficienti pentru a permite realizarea unor studii de anvergura asa cum se fac in industria farmaceutica. Nici n-ai nevoie de rapoarte financiare fiindca diferenta se vede cu ochiul liber: cati apeleaza la medicamente si cati la psiholog? In plus, aceeasi nevoie de fonduri ii impinge pe autori sa publice doar studiile ce le confirma asteptarile, trecand sub tacere rezultatele negative. Nici un investitor nu e dornic sa finanteze potentiale esecuri.
  • Eficienta sfaturilor depinde de circumstante. Cu alte cuvinte, pe langa CE-ul sfatului, conteaza CINE, CUM, CAND si UNDE il pune practica. Sunt situatii cand e mai bine sa faci exact pe dos de cum ai fost sfatuit. Viata e un joc cu posibilitati nelimitate si fara un scop precis, ca atare nu poate avea o strategie castigatoare.
Vei spune ca argumentele de mai sus nu exclud posibilitatea ca un anume autor sa fi gasit "reteta de succes". Hai sa presupunem ca ar fi asa: de ce autorul ar impartasi-o altcuiva? Mai degraba ar aplica-o asupra sa, ar deveni bogat si fericit. Apoi, ar pazi secretul cu strasnicie si l-ar face cunoscut doar unor "alesi" dispusi sa plateasca bani grei, deoarece cu cat secretul e mai cunoscut, cu atat si-ar pierde din eficienta. In nici un caz autorul nu si-ar face publica reteta in conferinte, articole sau carti de dezvoltare personala. Daca nu te-am convins de asta, hai sa luam un exemplu mai accesibil: inchipuie-ti ca ai avea formula de castig la loterie: tu ai face-o publica? Nu. Si nu din egoism, ci din pragmatism. Daca ai face-o cunoscuta, ar castiga toti participantii, premiile s-ar diminua sub valoarea biletului de participare si loteria nu ar mai avea sens. Iar in cele din urma s-ar desfiinta.
Si atunci, cu toate cele enuntate mai sus, de ce nu dispare dezvoltarea personala? Pentru ca, in mod paradoxal, aduce rezultate. Dar nu din cauza eficientei retetelor, ci a atitudinii clientilor: acestia sunt de obicei oameni preocupati de propria persoana, ca atare avand sanse mult mai mari de reusita fata de cei dezinteresati. La fel ca si vegetarienii, care se bucura de o speranta de viata mai ridicata nu din cauza dietei, ci a preocuparii fata de propria sanatate. Nu putem neglija nici efectul placebo – simplul fapt ca te ocupi de tine iti poate aduce o stare de bine temporara.
Spre deosebire de alti specialisti, un bun consilier sau coach nu-ti va da niciodata sfaturi specifice. Fiindca nu poti fi fericit in lumea proiectata de altii pentru tine, oricat ar fi acestia de experimentati si de bine intentionati. Desi as putea sa extrag din experienta mea niste statistici legate de diverse situatii, nu o fac niciodata, pentru ca omul este mult mai mult decat o simpla cifra dintr-un tabel, mai mult decat o biata zecimala dintr-un total. Si chiar daca as face astfel de calcule, ce importanta ar avea pentru tine? Adevarul tau e in tine, nu in altcineva sau altceva, si este singurul care conteaza aici.
Nici dac-as vrea n-as putea croi aici solutii gen "mura-n gura". Chiar daca "arde", "pompierismul" unei solutii in X pasi nu induce decat false asteptari. Care mai apoi se transforma in frustrari. Fiindca nu exista in lume vreo indicatie care sa-ti vina manusa, ci trebuie sa-ti croiesti drumul pe cont propriu. De aceea n-am gasit de cuviinta sa dau sfaturi despre cum sa-ti obtii jobul ideal sau partenerul de vis. Nu de alta, dar orice plan de lupta e valabil pana in prima secunda a bataliei. E adevarat ca, priviti de undeva de sus, toti oamenii par la fel, dar cu cat te apropii de sufletul lor incepi sa le observi unicitatea. Cu toate acestea, exista niste recomandari pe care le fac aproape tuturor clientilor.
Ai grija de tine ca de propriul tau copil. Pariaza cu incredere pe instinctul de parinte, prezent in fiecare fiinta umana, si gandeste-te ce sfat ai da copilului tau daca s-ar afla in aceeasi situatie. Si apoi aplica sfatul asupra ta. Pentru ca de multe ori nu stim sa avem grija de noi insine. Si daca nu avem grija de noi, cum sa ii putem ajuta pe altii?
Apoi, iarta-ti greselile. Fa pace cu tine si cu trecutul, opreste razboiul civil din mintea ta. Nimeni nu este atat de bun pe cat il lauda unii, dar nici atat de rau pe cat il critica altii, inclusiv el insusi.
Si nu in ultimul rand, traieste in prezent. Creierul e o masina a timpului care tot sare inainte si inapoi. Tine cont ca trecutul e amintire, viitorul e inchipuire, singura realitate e aici si acum. Cine se intoarce prea des in trecut, se deprima. Iar cine petrece prea mult in viitor, va da piept cu anxietatea.

Despre ce ai mai vrea să citești acum?

Despre viață
Despre carieră
Ajută-te singur!
Cum pot să te ajut?