Treceți la conținutul principal

"Imi urasc jobul..."

Inteleg. Ai acumulat atatea frustrari: probabil ai prea mult de munca, sau te asteptai la mai multa apreciere sau macar intelegere din partea celorlalti, la o marire de salariu sau macar o prima, eventual o promovare. Probabil ca una ti-au promis si alta au facut... Si asa ai ajuns sa nu mai poti suporta ideea ca maine te intorci la locul de munca.
Inainte de a-ti cauta disperat un alt loc de munca, reflecteaza asupra cauzelor care te-au impins pana aici. Incearca sa vezi de ce ceilalti nu te inteleg. Incearca sa-i intelegi si tu pe ei. De ce? Pentru a evita ca situatia sa se repete in viitor la un alt job. Care e partea ta de "vina"? Daca nu o rezolvi, o sa o cari cu tine peste tot. Si la capatul lumii de-ai fugi, tot de tine ai sa dai.
In fond, de ce muncesti? In primul rand, pentru a-ti asigura supravietuirea si securitatea financiara. Daca jobul actual nu ti le ofera, e cazul sa-l schimbi cat mai rapid, nu prea mai avem despre ce discuta aici.
Apoi iti doresti recunoastere profesionala si un sentiment de implinire. Aici situatia devine ceva mai complicata. Intr-o lume a specializarilor in care munca e din ce in ce mai compartimentata, experienta devine mai putin relevanta si e din ce in ce mai greu sa gasesti un sens muncii tale.
Atunci cand accentul se pune pe productivitate, si nu pe utilitate, inevitabil ajungi sa te intrebi la ce altceva foloseste munca ta in afara de a-i imbogati pe adesea nevazutii actionari? O interogatie fireasca pe buzele oricarui om, o fiinta al carei orizont social se intinde dincolo de familie, colegi si sefi.
Asa ca urmatoarea intrebare vine de la sine: nu cumva te-ai implicat prea mult? Nu cumva astepti de la jobul actual ceva ce nu iti poate oferi?  Hai sa facem o paralela. Sa ne imaginam ca esti un investitor. Ai baga bani intr-o afacere de care esti sigur ca nu-ti poate aduce nici un profit? Nu cred. De ce? Ce s-ar intampla daca ai face-o? Pai, daca nu ai si alte surse de venit, ai da faliment financiar.
Acum revenim la situatia ta. Nu cumva ai investit emotional prea mult in firma in care lucrezi acum? O firma care pana la urma este doar o persoana juridica, o conventie incapabila sa-ti intoarca cea mai mica emotie? Nu cumva asta a fost cauza falimentului tau, emotional de data asta?
Nicaieri jobul nu e o placere, indiferent ce ar spune altii. Nici nu merita sa discutam de exceptii. Asa ca ori de cate ori te gandesti la ceva legat de job, fa-o prin prisma unor criterii masurabile. Salariu, pozitie, beneficii, locatie, disponibilitate de calatorie... Lasa mai la urma promisiunile gen prime, oportunitati de promovare sau mai stiu eu ce. Ideal ar fi sa le ignori complet. Daca se implinesc, ai sa le iei ca un bonus nesperat; daca nu, macar nu mai suferi.
Si acum, inapoi la problema ta. Ce faci cand ti se sparge un cauciuc la masina? Pui imediat roata de rezerva? Sau pierzi timpul facand comparatii intre roata sparta si cea noua?

Despre ce ai mai vrea sa citesti acum?

Despre viata
Despre cariera
Despre consiliere