Da, maine e ziua cea mare in care te vei afla in fata unuia (sau mai multora) dintre cei ce vor influenta, daca nu chiar hotari, angajarea ta. Vei avea emotii, e firesc. Dar sa stii ca si angajatorul va avea emotii, chiar daca de alta natura decat tine. Dar nu mai putin intense. O stiu bine deoarece si eu am facut angajari ani la rand. Asa ca hai sa luam o situatie tipica de recrutare si sa vedem in ce situatie se afla celalalt, ca sa intelegi mai bine ce ai tu de facut la interviu.
Imagineaza-ti angajatorul ce are in fata lui un numar de cateva CV-uri, si eventual teste scrise, toate la fel de bune, ale unor candidati la fel de necunoscuti pentru el. Si trebuie sa decida daca si pe cine angajeaza. Cum se intampla intotdeauna in viata, angajatorul nu are cum sa aiba toate datele necesare pentru o decizie perfect rationala. Aici intervin emotiile, sau flerul, sau intuitia, sau experienta, sau "chimia" angajatorului, sau cum i-o mai zice. Nu e chiar logica, dar nu e nici purul hazard. Asa ca el isi va folosi inconstient "detectorul" cu care toti suntem inzestrati de sute de milenii de evolutie, scrutand dincolo de vorbele tale si anume in mimica, gesturile si tonul tau, dupa informatiile de care are nevoie pentru a lua o decizie.
De aici incolo incepe partea care tine de tine. Trebuie sa tii cont de faptul ca prestatia ta depinde si de ce semnale vei transmite dincolo de cuvinte. Fa pace in sinea ta cu tine si cu fostii angajatori sau colegi. Dezamorseaza-ti frustrarile legate de durata si gafele inerente procesului de recrutare. Impaca-te si cu eventualele esecuri de la interviurile anterioare, deoarece nu ai atata control asupra vietii pe cat credeai. Dar ai grija sa nu cazi nici in extrema cealalta. Nu blufa incercand sa pari vreun Ferrari. Nu de alta, dar nu orice companie isi doreste sau isi permite unul si in plus, risti sa-ti pierzi credibilitatea. In plus, ceea ce te intereseaza in primul rand nu e sa "castigi" interviul, ci sa obtii un job care sa te satisfaca.
Asa ca adopta o tinuta cat mai naturala. E firesc sa ai o doza sanatoasa de emotii, nu lupta impotriva lor. E chiar riscant sa nu arati nicio emotie, fiindca asta ar putea fi interpretat ca un semn de dezinteres din partea ta. Inchipuie-ti ca tu tii unul din capetele unei franghii, iar la celalalt capat se afla un monstru – teama de interviu –, intre voi fiind o prapastie. In mod natural, vei incerca sa tragi de franghie ca sa-ti arunci singur monstrul in abis, dar ce sa vezi, cu cat tragi mai tare, cu atat monstrul opune mai multa rezistenta. Ba chiar poti ajunge pe punctul de a fi tu cel care se prabuseste in hau. Asa ca cel mai bine e sa dai drumul franghiei. Asta nu inseamna ca monstrul a disparut, ci doar ca acum ai libertatea de a fi cat mai TU: chiar daca nu-ti garanteaza succesul, e strategia cu cele mai mai multe sanse de castig.
Despre ce ai vrea să afli mai multe acum?