Treceți la conținutul principal

"Nu mai am incredere in mine..."

Ai luptat si ai pierdut. Probabil ca ai in urma ta multe insuccese care s-au sedimentat in amintirile ce-ti zamislesc sentimentul asta de nevrednicie. Faptul ca ai esuat de atatea ori nu e atat de grav. Inca esti aici, respiri, nu? Adevarata problema e modul in care iti asumi infrangerile. E faptul ca te invinovatesti pentru aproape tot. Dar cum am putea castiga toti si de fiecare data? Esecurile sunt esecuri, nu te poti preface ca nu au existat, nu putem schimba tabloul istoriei. Dar ii putem schimba incadrarea, ii putem pune o rama care sa-l faca mai putin sumbru, mai armonios. Care sa-ti redea un pic increderea in viata. Ce zici, incercam?
OK. In primul rand, mintea functioneaza cam ca o televiziune comerciala. Dupa cum stii ca merg lucrurile pe lumea asta, e aproape imposibil sa fie absolut independenta, asa ca atunci cand urmaresti un post anume, e important sa ai idee cat e de partinitor si in favoarea cui. Astfel vei sti caror stiri merita sa le dai crezare si in ce masura. Ca in oricare post de succes, redactorii fabrica titluri cat mai senzationale numai si numai pentru a te tine lipit de ecran. Dar tu chiar crezi tot ce vezi acolo? Sper ca nu. Atunci de ce ai crede tot ce iti spune mintea?
Daca definim esecul ca un rezultat sub asteptari, atunci putem analiza cat de realiste ne-au fost asteptarile. Desi tindem sa consideram ambitia o calitate, ea rareori genereaza efecte benefice atunci cand nu e ponderata de o cantitate egala de prudenta.
Apoi, nu tot ceea ce ni se pare azi un esec ramane asa pe termen lung. Nereusita poate fi declansatorul unei schimbari ale carei efecte sa depaseasca cu mult paguba produsa.
Trebuie sa-ti gestionezi corect si doza de rusine sau vinovatie. Se spune ca optimistii isi asuma meritele iar pentru esecurile le pun pe seama altora. Desi o astfel de atitudine pare imorala, sa stii ca nu e foarte departe de adevar. Gandeste-te ca nu ai cum sa ai controlul absolut asupra a tot ceea ce se intampla in jurul tau. Nici macar propriile ganduri sau emotii nu ti le poti controla, darmite lumea. Altfel, ai alege sa fii mereu fericit. Si n-am mai avea discutia asta, nu? Asa ca nu te mai considera atat de vinovat pentru ce s-a intamplat, ci gandeste-te ca nu ai fi cel de azi daca nu ai fi trecut si prin acele experiente.
Acum, priveste putin in jurul tau. Uita-te cum greseste Dumnezeu cand moare un copil. Apoi deschide un atlas de zoologie si vezi cate mii de specii au disparut. Ai putea spune ca viata mea si a ta e cel mai mare esec, fiindca se incheie cu un deces, nu? Vasazica, Dumnezeu da chix, natura la fel, facand cam aceleasi greseli de cand lumea. Esecul e regula, iar reusita un accident fericit. Si totusi, cumva-cumva mergem inainte, ba chiar evoluam. Esecul pare a fi singura unealta care face lumea mai buna.
Inclusiv pe tine.

Despre ce ai mai vrea să citești acum?