Treceți la conținutul principal

"Religia spune ca..."

... OK, si celelalte religii spun altceva. N-o sa-ti "atac" convingerile, fiindca mi-e teama ca te pierd de cititor :) Si asta nu fiindca as nega existenta lui Dumnezeu sau as desconsidera credinta (care nu e totuna cu religia), ci pentru ca dogma este incompatibila cu reflectia, cu punerea a orice sub semnul intrebarii.
Dar macar da-mi voie sa te intreb ceva: tu chiar crezi ca Dumnezeu e atat de "meschin" incat sa lase monopolul "adevarului absolut" doar uneia dintre religii, iar pe ceilalti, credinciosi si atei laolalta, sa ii priveasca impasibil cum se duc de rapa? Iar daca da, daca tu chiar esti dispus sa mizezi pe "meschinaria" lui Dumnezeu, ce te face sa crezi ca fix religia in care crezi tu e cea "adevarata"? Iata de ce mesajul religios poate fi folosit doar ca inspiratie, dar nu si ca argument.
Inteleg ce te impinge sa cauti raspunsuri in religie: frica de viitor sau de moarte, regretele, lipsa de incredere in tine sau in ceilalti, faptul ca ceilalti nu te inteleg sau tu nu-i mai intelegi, sunt tot atatea motive de a cauta un sprijin de ordin metafizic. Daca nevoia asta a ta e imperioasa, atunci, evident, eu nu te mai pot ajuta si e mai bine sa cauti ajutorul unui cleric care sa aiba aceleasi convingeri ca si tine. Eu pot sa-ti spun doar ca da, Dumnezeu asculta toate rugaciunile, dar de cele mai multe ori raspunsul Sau e negativ.
Din punct de vedere al neurostiintelor, religia este un "by-product", adica un epifenomen, un rezultat secundar al algoritmilor de supravietuire, la fel cum si arta este un epifenomen al algoritmilor de reproducere. Cu alte cuvinte, Thanatos ne face religiosi, iar Eros, artisti. Cu toate ca nici religia si nici arta nu sunt indispensabile supravietuirii, acestea sunt omniprezente in orice cultura indiferent cat de primitiva ar fi aceasta.
Inchipuie-ti ca mergi noaptea prin padure si auzi frunzele fosnind in spatele tau. Iti poti continua drumul crezand ca a trecut un iepure, sau o poti lua la sanatoasa imaginandu-ti un monstru pe urmele tale. Cam toti am merge azi pe a doua varianta, nu crezi? De ce? Deoarece asa ne-a selectat evolutia. Nonsalantii au fost "retrasi" mai devreme sau mai tarziu din bazinul genetic, natura favorizandu-i pe cei care preferau siguranta, temeritatii.
Ei bine, ma gandesc ca fix aceeasi algoritmi de tip "better safe, than sorry" l-au impins pe Pascal sa formuleze celebrul sau pariu metafizic conform caruia o persoana rationala ar trebui sa parieze pe credinta in Dumnezeu deoarece, daca Dumnezeu nu exista, va avea doar o pierdere minima (unele placeri), in timp ce in caz contrar va obtine castiguri infinite (o eternitate in Rai) si va evita pierderi infinite (o eternitate in Iad).
Dar chiar atat de mici sa fie pierderile cand pariezi pe religie? In realitate, costurile sunt cu mult mai mari. E suficient sa te uiti ce se intampla in lume ca sa realizezi asta. Religia e ca o lumanare: te ajuta sa te orientezi in intuneric, dar la lumina zilei e cel putin inutila, daca nu chiar periculoasa. Si nu ma refer aici neaparat la lumina data de stiinta, ci la cea a auto-cunoasterii, a intelegerii propriilor ganduri si emotii.
Acestea fiind zise, nu am catusi de putin intentia sa ingros randurile celor ce alimenteaza falsul conflict intre stiinta si religie. De ce fals? Pentru ca stiinta are cu totul alte obiective decat desfiintarea religiei. De exemplu, nu exista vreun departament anti-inviere care sa-si propuna sa demonstreze ca intoarcerea din morti e imposibila. De ce? Fiindca nu e nevoie. Bunul simt ne spune ca sustinerea unei afirmatii cade in sarcina celui care o emite. Asa gandeste si justitia. Conform briciului lui Hitchens, "orice afirmatie fara dovezi poate fi respinsa fara dovezi". In particular, orice dogma religioasa poate fi rejectata fara nici cel mai mic efort de argumentare.
In ce ma priveste, chiar as vrea sa avem cat mai multe religii la un loc: cu cat mai multe, cu atat mai putina influenta va avea fiecare asupra oamenilor. Dat fiind ca fiecare din ele le respinge pe celelalte, se vor limita reciproc. Concurenta e benefica si poate le va face sa evolueze. In stil darwinist :)
Iata si o povestioara de natura sa ilustreze mai bine ce gandesc. Pe patul de moarte, un cleric foarte evlavios a fost vizitat de Dumnezeu, caruia clericul i-a adresat intrebarea care-l chinuise toata viata: "Doamne, care e adevarata religie?" – "Nu stiu si nici nu ma intereseaza, fiindca eu nu sunt credincios", a raspuns Dumnezeu.
Cam atat despre ce spune religia...

Despre ce ai mai vrea sa citesti acum?