Treceți la conținutul principal

"Ma gandesc sa ma despart..."

Daca intrebarea asta a ajuns sa te obsedeze, din punctul meu de vedere relatia ta e acum asemenea unei masele stricate. Fie o plombezi ramanand impreuna, fie o scoti despartindu-te. Nu stiu nimic despre voi si relatia voastra, asa ca n-am nici cea mai mica idee despre cum ar fi mai bine. Si chiar daca, prin absurd, as avea, nu dau sfaturi. Nu pot sa-ti "binecuvantez" despartirea, la fel cum nu pot sa "trag cu dintii" sa ramaneti impreuna.
La urma urmei, orice relatie se incheie mai mult sau mai putin dureros. Daca nu printr-o despartire, atunci prin decesul unuia din parteneri. Ceea ce face diferenta in cazul de fata e ca cel care hotaraste sfarsitul nu e soarta, nu celalalt, ci tu. Si responsabilitatea asta te apasa, deoarece iti adauga povara morala a incalcarii unui angajament luat pe perioada nedeterminata.
Dar poti sa nu faci nimic la infinit? Poti sa mai stai in situatia asta macar 5 ani? Daca nu mai aveti incredere unul in celalalt... va trebui pana la urma sa iei o decizie, nu? Nu poti amana suferinta la nesfarsit, mai ales ca nici acum nu ai spune ca esti in al noualea cer. La fel ca si cu maseaua, lucrurile nu au cum sa se indrepte de la sine. Intr-un fel sau altul trebuie sa o rezolvi fiindca suferinta ta de acum e fara sens. E adevarat ca si daca te tratezi vei suferi, dar macar atunci suferinta va avea un sens si un capat. Va fi suferinta vindecarii, nu cea a amanarii. Trebuie sa mai intelegi ca orice decizie ai lua, este in intregime a ta, nu o poate lua nimeni in locul tau, nici parintii, sau partenerul, sau familia, si va trebui sa poti dormi cu ea in fiecare noapte.
Nu te amagi cu gandul ca cel de langa tine nu stie ce gandesti. Nimeni nu e orb in astfel de situatii. Chiar daca nu o arata, a citit in gesturile, cuvintele, tonul, mimica ta faptul ca te-ai indepartat. Si sufera in felul lui, poate mai mult ca tine, fiindca nu-si doreste despartirea. In fine, asta n-are asa mare importanta fiindca nu suntem la un concurs gen "cine sufera mai mult, castiga". E o suferinta la care esti partas si ca atare trebuie sa o respecti. O durere pe care timpul o acutizeaza si care nu trece de la sine, si de care esti dator sa te preocupi tot atat cat te preocupi de propria-ti suferinta.
Stiu ca e o decizie foarte dificila, altfel nu ma contactai. Daca vrei sa ramaneti impreuna, trebuie sa ajungeti la un specialist. Nu in stomatologie, nu… :) Ci unul in psihoterapie de cuplu.
Daca din nefericire situatia ta e cumva agravata si de violenta conjugala, ma vad nevoit sa te indemn sa iei cat mai repede legatura cu autoritatile competente. Sau, daca ti-e prea greu, macar cu o organizatie specializata in probleme de acest tip din societatea civila. Ei te vor indruma sa-ti gasesti calea cea mai buna de a-ti continua viata.

Despre ce ai mai vrea sa citesti acum?

Despre viata
Despre cariera
Despre consiliere