Treceți la conținutul principal

"Sufar de anxietate si/sau depresie..."

Desi anxietatea si depresia nu fac parte din situatiile pe care le consiliez, m-am gandit ca merita sa scriu cateva randuri din perspectiva cuiva care a trecut prin asta, din dorinta de a-ti insufla un pic de curaj sa-ti recunosti fata de tine insuti suferinta si sa mergi la medic, ca mai apoi sa capeti puterea de a o afirma macar fata de familie si colegi.
Toti parcurgem stari temporare de depresie si anxietate, sunt la fel de naturale ca vremea urata. Problema apare atunci cand ele persista, cand devin un "anotimp". Dar nici atunci nu trebuie sa dramatizam, starile negative fiind doar expresia unui dezechilibru biochimic la nivel cerebral ce trebuie privit la fel ca orice alta boala cronica. Nu sunt defecte de caracter, nici pacate, nici proasta crestere, nici lipsa de politete sau mai stiu eu ce le poate trece altora prin cap – ma refer la ignorantii lipsiti de o minima cultura a sanatatii mentale. Aceste tulburari de comportament au la baza fie o predispozitie genetica fie niste experiente traumatizante. Remarcabil este faptul ca aceste experiente nu sunt neaparat negative, asa cum am fi inclinati sa credem. Chiar si un eveniment pozitiv, precum casatoria sau nasterea, poate declansa tulburari de comportament. Se pare ca diferenta o face intensitatea cu care este trait evenimentul, si nu semnificatia lui. Dar indiferent de natura cauzei, ea este localizata in trecut. Or, consilierea porneste din prezent si este orientata spre viitor, ca atare eu nu dispun de uneltele necesare pentru a "repara" trecutul tau.
Poate chiar anxietatea de care suferi te face sa te sperii de vizita la psiholog sau psihiatru, sau depresia te descurajeaza. Poate ca ai urmat deja un tratament, dar nu a avut efect. Sau a avut un efect pe care si l-a pierdut in timp. Nu-ti pierde increderea, discuta cu medicul tau pentru a iti ajusta terapia. Daca eventual simti ca nu mai incredere in el, cauta alt medic, dar nu abandona sub nici o forma drumul stiintei. De ce? Fiindca nu cred ca are rost, sunt convins ca daca exista ceva util in asa-zisele "terapii alternative", a fost deja incorporat in medicina.
Inchipuie-ti ca ai intrat intr-un tunel in care nu mai poti intoarce. Nu are sens sa te opresti, fiindca nu o sa obtii nimic, doar inrautatesti situatia. Trebuie sa mergi inainte fiindca tunelul, ca orice tunel, are un capat. Cu alte cuvinte, situatia prin care treci e temporara, ce poate fi depasita cu perseverenta si ajutorul unui tratament.
Uite si o povestioara menita sa ilustreze mai bine ideea: a fost odata ca niciodata un imparat covarsit de probleme, care se adunau din ce in ce mai multe pe zi ce trece. Disperat, l-a convocat in sala tronului pe cel mai mare intelept (un consilier de dezvoltare personala avant-la-lettre). Inteleptul a ascultat pasul imparatului si a doua zi s-a prezentat in fata sa spunandu-i: Prea marite, ti-am gasit leacul: un obiect care-i inveseleste pe cei tristi si ii intristeaza pe cei veseli. Si i-a inmanat imparatului un inel de aur pe care erau inscriptionate doar trei cuvinte: TRECE SI ASTA. Imparatul s-a luminat si s-a intors la carmuire, incepand sa rezolve problemele una cate una. Eu unul zic ca ce a fost util pentru un domnitor deprimat de toate grijile imparatiei ar trebui sa functioneze si pentru tine. Repeta-ti cuvintele de pe inel ori de cate ori te simti la ananghie: TRECE SI ASTA...

Despre ce ai mai vrea sa citesti acum?