Treceți la conținutul principal

Postări

"Viata mea-i o catastrofa..." Nu, zau?!

Esti cam pe la mijlocul vietii. La apogeu, se presupune. Dar tu nu te simti deloc asa. Munca te plictiseste, atunci cand nu-ti face lehamite. Nu ai ajuns unde ti-ai propus si nici ce faci acum nu te mai anima ca inainte. "Tu poti mai mult", zice seful, zambind misterios. Oare vrea sa te inlocuiasca? "Parca nu mai esti tu" spun colegii. Cu o urma de satisfactie, parca. Basca, si relatia se destrama. Nu mai esti omul pe care-l visa ea atunci. Dar nici ea nu mai e ce-a fost. Sexul schioapata, mai mult datorie decat placere conjugala. Si copiii, nu mai zic. Doar sa toace la bani si timp. Nu mai ai chef de nimic, ai vrea altceva, sa... Sa ce? Nici tu nu stii. Sa-ti dai demisia? Toate joburile-s la fel. Sa divortezi? Singuratatea-singuratate nu te atrage, parca ai prefera sa o imparti in doi. Toate au luat-o in jos, ai vrea sa adormi, si cand te trezesti, totul sa fie ca inainte. Cum ai ajuns aici? Nu stii ce s-a intamplat, dar in orice caz, nu e vina ta. Sau... po

Psycho SRL

Ghici ghicitoarea mea: sunt niște persoane cu nume sonore și imagini strălucitoare. Le vezi pe toate zidurile și ecranele, emanând cuvinte pline de curaj și dezinhibare. Îți promit raiul pe pământ: împlinire personală sau profesională, sănătate, frumusețe și cam orice altceva ți-ai putea dori. Le pui numele pe cartea de vizită sau îmbrăcăminte. Petreci fiecare zi cu ele, mult mai mult timp decât cu familia și prietenii. Le aduci de la muncă la tine în casă, la masă și chiar în pat. Nu te-ai prins? Îți mai dau câteva indicii: au zero empatie fiindcă nu pot nutri sentimente, și tot ceea ce le interesează e propriul profit. Au o morală parcă zămislită în latrinele lui Vespasian, pragmaticul împărat roman pentru care banii nu aveau miros și care își propusese să valorifice până și cele mai umile reziduuri umane. Acum, ghici, cine sunt aceste persoane cu trăsături standard de psihopat? Sunt persoanele... juridice. Firmele. O notă pentru puriști: știu că nu e riguros științific să a

Iluzia meritului si mitul gandirii pozitive

Odata, demult, niste calatori au dat peste un copac nemaivazut, imens, vechi de cand lumea. S-au apropiat de el si plini de curiozitate s-au apucat sa-l studieze. Radacinile erau groase si intortocheate. Trunchiul, plin de noduri si scorburi. Crengile, strambe. Frunzele, amare. Fructele, mici si fara nici un gust. Intr-un cuvant, copacul n-avea nici o calitate, nici un merit. Calatorii au notat totul si au plecat mai departe. Iar copacul a mai trait inca o mie de ani netulburat, pana cand a murit nu taiat de oameni, ci de batranete. Spre deosebire de acel copac, noi traim marcati de merit , intr-o meritocratie chiar. " Este meritul meu! " iti spui atunci cand ai succes. " Nu meritam asta! " oftezi cand o dai in bara. " O sa reusesc, fiindca merit! " spui privind cu speranta in viitor. E omeneste sa fii tentat sa-ti asumi succesul si sa dai vina pe altii pentru esecurile tale, e sanatos sa privesti increzator inainte. Si totusi, ce e meritul? Si mai

Tu cum imbatranesti?

Daca ai trecut de titlu, sigur ti-a trecut intrebarea asta prin cap pana acum. Daca totusi nu ti-a trecut, e momentul sa incepi sa te gandesti. E bine sa o faci cat esti inca tanar, mai tarziu... e prea tarziu, o sa incremenesti in negare. Pentru ca de imbatranit, toti o facem. Nu crezi? Uita-te la ei. Ii vezi din cand in cand pe strada sau la supermarket, urati, ridati, miscandu-se dezarticulat, carand dupa ei carucioare la limita puterilor. Stai, nu o lua la fuga, nu a venit sfarsitul lumii, nu sunt zombii. Sunt oameni ca si noi, sunt doar batrani. Asa vom ajunge si unii dintre noi, daca avem mult noroc. Am zis noroc? Societatea vrea sa muncim sanatosi, cat mai mult timp, ca sa ii putem plati darile, iar apoi sa murim cat mai repede. Ne trateaza ca si cum ne-am alege bolile si am putea incheia vreun contract cu moartea, cum si cand sa ne ia. Si tot societatea, in mod ironic si ipocrit, ne refuza sinuciderea asistata, din considerente etice. Ne refuza mijloace materiale decen

Casnicia e un DA pe care il spui in fiecare zi...

... pana in acea zi de trista amintire cand partenerul tau (un El sau o Ea, nu are importanta) spune NU. Si te-a parasit. De atunci totul s-a daramat in jurul tau, viata ta parca nu mai are sens. Incotro sa te duci? Nici macar nu are asa mare importanta ce forma legala avea relatia voastra. Am pornit de la casnicie doar de dragul titlului. Lovitura e la fel de grea, indiferent daca e vorba de sot/ie sau iubit/a. Am sa incep cu o povestioara cu talc. Cica a fost odata un imparat foarte, foarte trist din cauza problemelor sale fara sfarsit. Din cauza asta imparatia o ducea din ce in ce mai prost, asa ca imparatul, la indemnul sfetnicilor sai, l-a chemat la curte pe cel mai mare intelept al vremii si l-a rugat pe acesta sa-l vindece de tristete. Inteleptul i-a ascultat cu luare-aminte pasul, a cugetat cateva minute si apoi i-a promis imparatului ca ii va aduce a doua zi un leac. Zis si facut. In ziua urmatoare inteleptul s-a infatisat in fata imparatului ce ardea de nerabdare cu

Scartaie ceva in pat, dar nu arcurile...

Sunteti casatoriti de cativa ani, poate aveti deja si unul-doi copii. Sotul tau iti arata aceeasi afectiune ca la inceput, esti sigura ca nu te insala si totusi... ceva scartaie. In pat. Nu, nu e salteaua, ci altceva, mult mai greu de inlocuit. Si anume viata voastra sexuala. Ce faci? In primul rand ar trebui sa reformulezi situatia. Nu te mai gandi: "Eu sunt OK, dar sotul meu are o problema psihica". Abordarea asta nu mi se pare castigatoare. Cred ca mai avantajos ar fi sa-ti spui "Cuplul nostru are o problema". Trateaza-ti sotul ca o parte a solutiei, nu a problemei. Incearca sa vezi in el un partener, nu o "componenta" defecta. Oricare ar fi solutia, este esential sa cooperati, altfel nu se poate ameliora nimic. Odata ce ti-ai schimbat optica, reia comunicarea cu el. Propune-i sa va adresati unui psiholog specialist in terapie de cuplu. Daca sotul este reticent fata de psihoterapie, propune-i macar sa participati impreuna la un workshop in domen

Cand unu si cu unu nu mai fac doi

Te deranjeaza ceva in comportamentul partenerului tau: nepasarea sa sau dimpotriva, posesivitatea, lipsa sa de initiativa sau din contra, caracterul dominator. Sau orice altceva, similar ca importanta, prin care tu consideri ca el strica armonia relatiei voastre. Asa ai ajuns sa ma intrebi ce cred despre actiunile lui. Daca tu crezi ca e contra legii, de exemplu un abuz fizic sau psihic, adreseaza-te imediat autoritatilor. Daca nu, din pacate, nu-ti pot spune nimic concret, fiindca nu-l cunosc. Oricata experienta as avea si orice explicatie as incerca, n-ar fi altceva decat o speculatie printre alte o mie, la fel de posibile dar la fel de improbabile. Un savant a fost intrebat care ar fi cel mai bun model pentru o pisica. Raspunsul sau a fost: o alta pisica – preferabil aceeasi. Stiinta poate face predictii legate de comportamentul unui anume atom sau molecule pornind doar de la natura sa, deoarece acestea sunt structuri simple si relativ uniforme. Observi o asemenea particula si

Firma animalelor

Muncim la birou peste program, muncim și acasă, muncim și în weekend. Știm că stilul acesta de viață ne afectează calitatea vieții și cu toate acestea, nici măcar nu ne plângem. Dimpotrivă, ne facem un titlu de glorie din a fi "ocupați"; cei care nu "stau peste program" nu prea au șanse să câștige vreun concurs de popularitate printre colegi, necum vreo promovare. Dintr-o necesitate, munca a devenit, paradoxal, o virtute, transformându-ne în membrii unui cult ce ne face să ne ignorăm familia sau chiar sănătatea. Un caz tipic de disonanță cognitivă, pe care îl conștientizăm uneori abia pe patul de moarte. În cartea sa "The Top Five Regrets of the Dying", Bronnie Ware, o asistentă medicală pentru pacienții terminali, descrie regretul muribunzilor de a fi muncit prea mult și a nu fi petrecut suficient timp cu familia și prietenii. Muncim pentru Firma animalelor. A trecut mai bine de jumătate de veac de când Orwell a publicat "Ferma animalel

Partenerul te-a abuzat: vei continua relatia cu el?

In randurile de fata am pornit de la premisa ca EL este agresorul si EA victima, deoarece aceasta e situatia cel mai des intalnita in Romania. Nu am de gand sa definesc aici abuzul, fiindca e datoria ta de cetatean sa cunosti legea. Daca inca nu o cunosti, informeaza-te neintarziat fiindca e spre binele tau. Daca o cunosti, atunci stii deja ca abuzul este o infractiune si ca ar trebui sa anunti imediat autoritatile. Fa-o acum, daca nu ai facut-o inca; cu cat mai devreme, cu atat mai bine. Dar nu despre asta vreau sa discut eu aici, ci despre incertitudinea care te cuprinde dupa primul abuz, despre dilema ta de a continua sau nu relatia cu partenerul. Ti se rupe inima daca te desparti, si poate ca ai de suferit si financiar. Daca ramaneti impreuna, risti sa fii in continuare victima altor si altor abuzuri. Cum o dai, suferi. Aici legea nu poate avea nici un cuvant de spus, nu poate decide justitia daca sa ramaneti impreuna sau sa va despartiti. Legea nu poate pedepsi viitoare i

Fericirea are chipul tau: 10 lectii de viata ale stoicilor

— Ce lume minunata! zise albina. Unde te uiti, doar flori! — Ce ciudat! Eu vad in jur numai gunoaie, raspunse musca. Si albina si musca traiesc in aceeasi lume, o lume ce contine atat flori cat si gunoaie, totul intr-o permanenta transformare. Florile se transforma in gunoi care la randul lui hraneste alte flori si ciclul continua. Si totusi fiecare vede in acelasi moment altceva. Viziunea ta despre lume este mai mult un autoportret, propria-ti reflectie in oglinda realitatii obiective. La fel ca o pata de cerneala pe care fiecare o interpreteaza altfel, lumea nu are nici un sens sau semnificatie in afara de cele pe care le dam noi, functie de dorintele si nevoile noastre, si de circumstante. In definitiv, ce sens au valurile? Ce sens are vantul sau miscarea planetelor? Obiectiv vorbind, nici unul. Si totusi nu putem functiona fara un sens, chiar daca acesta poate parea de neinteles altcuiva. Mediul virtual exploateaza cu succes setea noastra metafizica de sens prezentan