Cultura corporatista cultiva "implicarea", "disponibilitatea" si “statul peste program”, astfel incat multi ajung sa faca vrand-nevrand rocada intre familie si munca. Casa a devenit o cursa contra cronometru, in timp ce biroul pare a fi un rai al socializarii, competentei si libertatii. Asta in timp ce ne amagim cu gandul ca putinul timp pe care il petrecem cu copiii este in schimb cat se poate de “quality”. In realitate, nu bonele cresc copiii ci parintii. Nu ar fi oare mai bine sa pastram “QUALITY time” pentru birou si sa petrecem “QUANTITY time” acasa?