Răzvan PINTEA

In basmul " Hainele cele noi ale imparatului ", imparatul comanda un costum care sa fie invizibil celor incompetenti sau prosti. Croitorii pretind ca l-au croit, iar toti supusii, inclusiv imparatul, se prefac ca vad hainele, pentru a nu fi considerati incompetenti. Doar un copil exclama ca imparatul este gol! Asta nu opreste insa mascarada. Iti suna cunoscut? Asemeni acestui personaj de basm, de multe ori seful abuzeaza de putere si totusi  - cine isi permite sa-l acuze? Daca ai avea puterea lui probabil ai face la fel. Seful te va instrui referitor la ceea ce trebuie sa stii ca sa-ti faci treaba, dar nu-ti va spune nimic din ceea ce ii poate afecta lui autoritatea. Iata cateva dintre "micile secretele" pe care orice sef le-ar dori pe veci ascunse: 1. Candva si el a fost ca tine Poti fii sigur ca, demult de tot, in vremuri pe care le-ar dori uitate, seful a fost si el un marunt angajat ce si-a croit cu greu un drum pana la pozitia pe care o ocupa az

"Ce-ai, dom'le, esti nebun la cap?!" De cate ori pe zi auzi, sau formulezi tu insuti, variatiuni pe aceasta tema? Ba chiar o pui si sub o forma autocritica: "Ce dom'le, crezi ca sunt dus cu capu'?" Pe cati din cei pe care ii intalnesti nu-i "binecuvantezi", in gand sau pe fata, cu un "Idiotule!", "Cretinule!", "Esti bolnav mintal?" Pe cati din jurul tau, cunoscuti sau necunoscuti intalniti doar o data pe strada, nu ii etichetezi sau macar suspectezi ca ar fi betivi, afemeiati, cartofori, drogati? De ce intr-o lume atat de progresista si de toleranta, care condamna discriminarea de orice natura, mai stigmatizam azi, in secolul XXI, si cu atatea informatii la indemana, bolnavii psihic?  O categorie aparte a celor cu afectiuni de natura psihica sunt dependentii de substante, jocuri si sex. In mod paradoxal, se pare ca sunt categoria cea mai supusa oprobriului public, desi mai toti suntem dependenti de ceva sau

Ori de cate ori am intrebat un parinte ce parere are despre bona lui, am primit, invariabil, acelasi raspuns:  - E o persoana exceptionala; sau.. are foarte multa experienta! Stii ce mult iubeste copiii.. sa vezi si cat de mult o iubeste ala micu'... pentru noi e ca din familie!  Mai mai c-ai crede ca Romania praseste doar bone de exceptie. De pregatirea in domeniu a respectivelor bone nici n-am mai intrebat, atat de incantati de ea pareau respectivii parinti.  Dar, adevarul e ca nici nu e de mirare: ce alt raspuns sa fi dat? Ce parinte ar fi dispus sa admita ca si-ar lasa copilul in grija unei persoane fara experienta sau pregatire sau macar afectiune? Dar cand i-am intrebat pe aceiasi norocosi parinti ce parere au despre bonele pe care le-au avut anterior, atunci sa vezi "surpriza". Raspunsul e diametral opus: - Aaa... stai sa vezi ce probleme am avut. Nu ma intelegeam deloc cu ea, nu facea nimic, statea toata ziua doar la televizor sau pe mobil, n-am avut

Eu unul as zice ca ora de religie e o experienta inofensiva pentru copil, Nu ma tem de nu stiu ce consecinte: traim intr-o lume prea mult si demult secularizata ca sa-mi mai fie frica de faptul ca o ora de religie pe saptamana mi-ar putea transforma odrasla intr-un fanatic religios. Pe toate zidurile, reale sau virtuale, avem azi reclame, nu icoane. Cat e de utila? Aici sunt in cumpana: la dreapta mea sta blandul Pascal cu pariul lui; pariez pe existenta lui Dumnezeu: daca nu exista, nu pierd nimic, dar daca exista, am castigat o eternitate. La stanga, aprigul Hitchens isi flutura briciul: ce poate fi afirmat fara dovezi, poate fi respins fara dovezi. In jurul meu vad nenumarate religii, si toate se auto-proclama Adevarata Credinta in detrimentul celorlalte. Evident, e imposibil sa aiba toate dreptate. Cel mai probabil, nu are niciuna. Dar, de moment ce exista, inseamna ca e nevoie de ele. Ce e sigur, e ca, cu cat exista mai multe religii, cu atat au mai putina putere...

... si nu-ti intoarce spatele ca omul din oglinda al lui Rene Magritte. Am postat in urma cu cateva zile "Un mic ghid de dezvoltare personala" , in care am schitat cateva idei pentru abordarea unei probleme mai complexe de viata, in care acorzi importanta starii tale de spirit. In urma discutiei cu un client am observat ca i-a fost destul de dificil sa formuleze un raspuns la intrebarea CE POTI CU ADEVARAT SA FACI? astfel incat m-am gandit ca poate si unii dintre voi sunt in aceeasi situatie. Asa ca am zabovit putin asupra acestei intrebari si am incercat sa incropesc o schema SMART de atac, ce are ca obiectiv atingerea unei stari de impacare cu tine insuti. Nu te alarma, nu e SMART-ul corporatist, ci o schema croita pe calapodul unei fiinte umane cu emotii, idei, nevoi si dorinte. Calapodul unei persoane fizice, nu juridice. Desi am lucrat in mediul corporatist, sau poate tocmai de aceea, nu sunt adeptul tratarii vietii ca un business, deoarece business-ul, ca si bani