Ipohondrii nu cauta de fapt un tratament. Ei au nevoie mai degraba de un martor al suferintei lor. Merg din doctor in doctor in cautarea disperata a cuiva care sa stearga toate dezamagirile anterioare. Faptul ca nu le sunt confirmate asteptarile ii face critici fata de actul medical. Adeseori eterna lor nemultumire ii indeparteaza si de cei apropiati, adancindu-le suferinta si, intr-un cerc vicios, creand o profetie auto-implinita.
De obicei doctorii le recomanda ipohondrilor un consult psihiatric, dar ei resping ideea ca suferinta lor ar putea avea orice alta cauza decat una fizica. In timp, faptul de a fi suferind devine o componenta centrala a identitatii lui, ceea ce face si mai grea renuntarea la a fi bolnav,
In realitate, ipohondrul nu este un “bolnav inchipuit”. Suferinta lui este reala, dar cauza nu este de natura fizica ci, mai mult ca sigur, are origini psihice.