Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Fii SMART cu tine insuti...


... si nu-ti intoarce spatele ca omul din oglinda al lui Rene Magritte.
Am postat in urma cu cateva zile "Un mic ghid de dezvoltare personala", in care am schitat cateva idei pentru abordarea unei probleme mai complexe de viata, in care acorzi importanta starii tale de spirit. In urma discutiei cu un client am observat ca i-a fost destul de dificil sa formuleze un raspuns la intrebarea CE POTI CU ADEVARAT SA FACI? astfel incat m-am gandit ca poate si unii dintre voi sunt in aceeasi situatie. Asa ca am zabovit putin asupra acestei intrebari si am incercat sa incropesc o schema SMART de atac, ce are ca obiectiv atingerea unei stari de impacare cu tine insuti. Nu te alarma, nu e SMART-ul corporatist, ci o schema croita pe calapodul unei fiinte umane cu emotii, idei, nevoi si dorinte. Calapodul unei persoane fizice, nu juridice. Desi am lucrat in mediul corporatist, sau poate tocmai de aceea, nu sunt adeptul tratarii vietii ca un business, deoarece business-ul, ca si banii, puterea sau averea, sunt la urma urmei doar niste fictiuni bazate pe incredere si conventii sociale. Pe cand viata, nu. In problemele de viata, trebuie sa tii cont si de realitatea unor emotii sau puterea unor valori personale, nu doar de rezultatul concret.
Asadar, ce inseamna SMART in viziunea de fata? Strategie, Metrica, Actiuni, Resurse, Termen. Sa le luam pe fiecare in parte:

Strategie:
Cum iti propui sa abordezi problema? Poti sa rezolvi eliminand cauzele. Poti sa o mediezi, reducand efectele. Poti sa o transferi, pasand-o altcuiva, sau sa dai cu banul. Sau, in final, poti sa o accepti, lasand lucrurile sa evolueze de capul lor. Nu orice strategie este aplicabila, sau acceptabila moral, in orice situatie. Trebuie sa fim realisti si sa acceptam faptul ca viata nu e un proiect de business, si ca atare nu toate problemele vietii pot fi rezolvate. Nu e suficient ca niste oameni sa declare problema inchisa. Un proiect e la urma urmei o fictiune inter-subiectiva, in care cred mai multi indivizi din cadrul unor organizatii, si care face ca eforturile lor sa convearga spre atingerea unui scop. Proiectul ca atare nu exista in natura, daca oamenii inceteaza sa creada in el, proiectul dispare odata cu toate problemele lui. Pe cand viata e reala, problemele nu dispar daca inchizi ochii.

Metrica:
Cat te afecteaza problema? Raporteaza acest indicator de echilibru pe o scara de la 1 la 10, unde 1 inseamna maximum de preocupare si 10 detasare totala. Marcheaza unde esti, si unde vrei sa ajungi. Nu-ti propune chiar 10, fiindca emotiile au o pondere importanta si trebuie sa treaca un timp pana ca ele sa se amelioreze sub impactul noilor experiente pozitive. Asa vei masura progresul in gestionarea problemei. Acest indicator, desi subiectiv, iti va arata daca esti pe drumul cel bun. Indiferent de strategia aleasa, ceea ce iti propui in final este sa atingi o stare de impacare, de echilibru intre inima si minte, intre afect si intelect.

Actiuni:
Ce iti propui sa faci in continuare? In primul rand gandeste-te la sistemul tau de valori asa cum sunt ele implicate in problema: ex. familia, sanatatea, munca, averea, puterea, placerea, prestigiul, cinstea. Stabileste niste prioritati: care este mai importanta fata de care? Apoi stabileste niste actiuni care sa respecte valorile si prioritatile lor, de natura sa-ti amelioreze indicatorul de echilibru, sa te apropie de starea de impacare cu tine insuti. E important sa tii cont de cat control ai cu adevarat asupra situatiei, si sa-ti propui actiuni care stau in puterea ta. Cu cat mai simple actiunile, cu cat implici mai putini si mai putine, cu atat vor creste sansele de reusita. Altfel, vei crea o noua sursa de frustrare si starea ta emotionala se va inrautati. Nu trebuie sa-ti fie rusine de lucrurile pe care le faci cu pistolul altcuiva la tampla, deoarece acelea nu te definesc. Ai putea condamna o femeie care se prostitueaza pentru a-si hrani copiii? Cel fara pata, care nu a fost fortat niciodata sa faca compromisuri, sa arunce primul cu piatra. Formuleaza actiunile in termeni pozitivi si concreti care stau in puterea ta, gen "sa mananc X calorii pe zi" in loc de "sa nu mai mananc atat", deoarece negatiile raman strict in spatiul logicii si nu penetreaza in subconstient. Nu exista negatii in natura, cu negatiile nu se poate construi nimic.

Resurse:
De ce resurse dispui? Cat timp si bani esti dispus sa aloci? Ai puterea si rabdarea necesara? Ai pe cineva sa te ajute? Nu trebuie sa-ti neglijezi nici celelalte constrangeri si obligatii fata de tine si ceilalti. Daca-ti distrugi sanatatea, nu vei mai putea ajuta pe nimeni. Nu trata problema ca si cum ar fi singura din viata ta, dar nici nu te fofila pe motiv ca nu ai suficiente resurse. Ziua are 24 ore pentru toti, iar banii sunt insuficienti pentru multa lume - altfel ar disparea creditele, nu?

Termen:
Stabileste de cand si pana cand te angajezi sa aloci resursele disponibile pentru activitatile de mai sus. Nu te pripi, dar nici nu te astepta sa atingi echilibrul prea rapid, deoarece starii de spirit ii ia ceva timp sa se amelioreze. Emotiile se nasc si din amintiri, si e nevoie de un timp ca noile experiente pozitive sa se sedimenteze peste cele vechi si sa contribuie la formarea de noi emotii legate de subiect.

Itereaza de cateva ori prin reperele de mai sus pana cand ajungi la o combinatie coerenta de activitati, resurse si calendar. Revizuieste schema saptamanal, sau ori de cate ori e nevoie, evaluand indicatorul de echilibru si ajustand-o conform situatiei concrete. Evident, ca orice schema, nu poate acoperi toate situatiile posibile, si mai mult ca sigur ca va trebui sa o adaptezi functie de problema ta. Foloseste-ti bunul simt si nu incerca sa o aplici in cazul unor probleme triviale gen reparatia unei tevi sparte la baie, oricat de mult te-ar enerva, fiindca ar insemna sa omori muste cu tunul. Si mai ales, daca tot am inceput textul cu un acronim, o sa inchei tot cu unul: KISS - "Keep It Stupid Simple!"

----

Ilustratie: detaliu din "Not to be Reproduced" (Rene Magritte)