Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Tu stii cine e strainul care iti creste copilul?


Ori de cate ori am intrebat un parinte ce parere are despre bona lui, am primit, invariabil, acelasi raspuns: 
- E o persoana exceptionala; sau.. are foarte multa experienta! Stii ce mult iubeste copiii.. sa vezi si cat de mult o iubeste ala micu'... pentru noi e ca din familie! 
Mai mai c-ai crede ca Romania praseste doar bone de exceptie. De pregatirea in domeniu a respectivelor bone nici n-am mai intrebat, atat de incantati de ea pareau respectivii parinti. 
Dar, adevarul e ca nici nu e de mirare: ce alt raspuns sa fi dat? Ce parinte ar fi dispus sa admita ca si-ar lasa copilul in grija unei persoane fara experienta sau pregatire sau macar afectiune? Dar cand i-am intrebat pe aceiasi norocosi parinti ce parere au despre bonele pe care le-au avut anterior, atunci sa vezi "surpriza". Raspunsul e diametral opus:
- Aaa... stai sa vezi ce probleme am avut. Nu ma intelegeam deloc cu ea, nu facea nimic, statea toata ziua doar la televizor sau pe mobil, n-am avut incotro si a trebuit sa o schimb...
Deci se pare ca toate bonele actuale sunt exceptionale, numai cele anterioare lasau de dorit. De parca bona de azi a cuiva n-ar fi fost, cel mai probabil, bona de dinainte a altcuiva. In sfarsit, probabil ca adevarul e undeva pe la mijloc, intre "extazul" din primul raspuns si "agonia" celui de-al doilea.

Pentru cei care sunteti astazi mai aproape de "agonie" decat de “extaz”, m-am gandit la 5 intrebari pe care ar putea sa le aveti in vedere la recrutarea unei noi bone: 
1. Cum ai de gand sa te joci cu copilul? 
2. Ce faci cand copilul nu te asculta? 
3. Ce faci cand copilul minte? 
4. Ce faci cand copilul se ineaca cu mancare? 
5. Ce faci in caz de urgenta? 

Intrebarile sunt deschise, astfel incat candidatei sa-i fie greu sa blufeze. si in acelasi timp sa va permita sa-i evaluati, macar nonverbal si paraverbal, din gesturi, ton si priviri, nivelul de experienta.
Cel mai rau parinte e mai bun decat cea mai buna bona. Dar atunci cand bona e un rau necesar, macar asigura-te ca este un rau cat mai mic.