Treceți la conținutul principal

Partenerul te-a abuzat: vei continua relatia cu el?



In randurile de fata am pornit de la premisa ca EL este agresorul si EA victima, deoarece aceasta e situatia cel mai des intalnita in Romania. Nu am de gand sa definesc aici abuzul, fiindca e datoria ta de cetatean sa cunosti legea. Daca inca nu o cunosti, informeaza-te neintarziat fiindca e spre binele tau. Daca o cunosti, atunci stii deja ca abuzul este o infractiune si ca ar trebui sa anunti imediat autoritatile. Fa-o acum, daca nu ai facut-o inca; cu cat mai devreme, cu atat mai bine.
Dar nu despre asta vreau sa discut eu aici, ci despre incertitudinea care te cuprinde dupa primul abuz, despre dilema ta de a continua sau nu relatia cu partenerul. Ti se rupe inima daca te desparti, si poate ca ai de suferit si financiar. Daca ramaneti impreuna, risti sa fii in continuare victima altor si altor abuzuri. Cum o dai, suferi. Aici legea nu poate avea nici un cuvant de spus, nu poate decide justitia daca sa ramaneti impreuna sau sa va despartiti. Legea nu poate pedepsi viitoare infractiuni.

Asadar, nu stii ce e mai bine sa faci? Ramaneti impreuna sau va despartiti? Am sa fiu sincer: nici eu nu stiu. Nu spun asta din vreun fel de lasitate, din dorinta ascunsa de a ma eschiva, de a nu-mi murdari mainile. Chiar nu stiu. In fapt, nimeni nu poate sti, deoarece nu putem prevedea viitorul. Doar tu vei sti cu exactitate daca ai ales bine sau nu, abia mult mai tarziu. In ultima zi a vietii tale. Dar atunci probabil ca-ti va fi al naibii de indiferent.
Este adevarat ca putem prezice cu o buna aproximatie evolutia unei planete amorfe si lipsite de constiinta, dar in cazul unui om, acest lucru e imposibil.
Capacitatea noastra de a anticipa viitorul ne lipseste tocmai de capacitatea de a-l prezice. 
Simplul fapt ca te gandesti la viitor, il schimba. Dar tocmai asta face viata frumoasa, desi mult mai grea. Daca prin absurd ai sti ce urmeaza, viata ar fi ca un film prost pe care esti obligata sa-l mai vezi inca o data.
Incertitudinea e o conditie a naturii, si implicit a vietii. Fizica cuantica ne arata ca nu putem calcula precis, in acelasi timp, viteza si pozitia unei particule elementare: daca vrei sa cunosti pozitia unui electron, trebuie sa-l lovesti cu un foton, fapt care ii schimba viteza. Nu ne putem impotrivi naturii. Stiu ca ne place sa nutrim iluzia controlului, dar dupa cateva experiente mai amare de viata vom afla ca nu putem face altceva decat sa invatam sa traim in incertitudine. Nu controlam tot nici la nivel micro, nici la nivel macro. Nu-ti controlezi nici macar cresterea unghiilor sau a parului, altfel nu ar mai trebui sa le tai. Nu-ti alegi societatea, familia in care te nasti, copiii, bolile. Si nici contract cu moartea nu poti face. Considera-te un privilegiat daca poti sa-ti alegi azi ce mananci sau cum te imbraci. Nu o lua ca pe un exercitiu de umilinta, e doar statistica. Sau biochimie.

Da, stiu, nu ti-ai dorit sa fii abuzata de partenerul tau. Da, tu nu nu vei sti prea curand daca decizia ta, oricare ar fi ea, va fi fost benefica. In inima ta e un sentiment de atractie fata de partener, cel care v-a facut sa fiti impreuna si acelasi care poate te indeamna sa treci peste abuz. In egala masura e si un sentiment de respingere, cauzat de acelasi abuz. Inteleg cele doua sentimente care se bat cap in cap si iti dau starea de nesiguranta care te face sa eziti. E firesc sa fie asa, nimeni nu-si poate controla inima: daca prin absurd ar putea, ar trai un extaz permanent. In consecinta, nu trebui sa te simti vinovata nici pentru ce ti s-a intamplat si nici pentru ce simti acum. Nici viitorul nu e in intregime in puterea ta.
Si da, nu te reprezinta nici gesturile care le faci cu pistolul la tampla. Dar esti pe deplin responsabila in fata ta pentru actiunile liber consimtite, pentru ceea ce spui si ce nu spui, pentru ceea ce faci si ce nu faci in deplina libertate. Viata se intelege privind in urma, dar se traieste privind inainte. Nu poti inainta mergand cu spatele. Esti obligata sa inaintezi, si deci sa iei decizii, fiindca tocmai asta e conditia vietii. Chiar si faptul de a nu lua nici o decizie si a lasa lucrurile la voia intamplarii, sau de a lasa pe altcineva sa decida pentru tine, tot o decizie este. Uneori iese bine, alteori nu. In tot cazul, esti condamnata la libertate, fie ca-ti place sau nu, ti-ar spune filozofii existentialisti. Toti suntem.

Viata este suferinta, ne invata filozofii-preoti hindusi. Dar tot ei spun ca suferinta are intotdeauna o cauza, iar cauza poate fi indepartata, chiar daca prin efort. Chinezii ne arata ca totul este intr-o permanenta schimbare si nimic nu este etern: tot ceea ce are un inceput, are si un sfarsit. Inclusiv fericirea sau suferinta. Dar indiferent de situatia in care te afli, exista o varianta optima de actiune. Crestinii spun: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Dar si reciproca ar trebui sa fie la fel de valabila: iubeste-te pe tine insuti asa cum iti iubesti aproapele. Nici mai mult, dar nici mai putin.
Daca nu te ingrijesti de tine, cum poti avea grija de altii?
"Ok," o sa spui, "m-ai purtat de colo-colo prin fizica, filozofie si religie. Si acum, ce am de facut?" Pai, uita-te in tine, pentru ca acolo e adevarul. Nu in carti, fie ele si sfinte. Si nici in cuvintele altor oameni, nici macar ale mele. Acolo vei gasi doar repere, nu solutii. Fa un efort si descopera-te pe tine insuti. Ce vezi? Sentimentele tale vin din trecut, ratiunea ta priveste spre viitor. Sunt ca cele doua maini – nu poti face prea multe lucruri bine doar cu o singura mana. Asa ca foloseste-le pe amandoua pentru a lua decizia cu care poti trai, pe care o poti sustine, chiar daca nu stii ce iti va aduce viitorul.

Poti sa incepi prin a-ti pune ordine in valori. Ce e mai important pentru tine: respectul, dragostea, relatia sau siguranta? Si nu uita, nu exista un raspuns corect, altul decat cel din tine.

Ilustratia: freeimages.com