Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Scartaie ceva in pat, dar nu arcurile...


Sunteti casatoriti de cativa ani, poate aveti deja si unul-doi copii. Sotul tau iti arata aceeasi afectiune ca la inceput, esti sigura ca nu te insala si totusi... ceva scartaie. In pat. Nu, nu e salteaua, ci altceva, mult mai greu de inlocuit. Si anume viata voastra sexuala.
Ce faci? In primul rand ar trebui sa reformulezi situatia. Nu te mai gandi: "Eu sunt OK, dar sotul meu are o problema psihica". Abordarea asta nu mi se pare castigatoare. Cred ca mai avantajos ar fi sa-ti spui "Cuplul nostru are o problema". Trateaza-ti sotul ca o parte a solutiei, nu a problemei. Incearca sa vezi in el un partener, nu o "componenta" defecta. Oricare ar fi solutia, este esential sa cooperati, altfel nu se poate ameliora nimic.
Odata ce ti-ai schimbat optica, reia comunicarea cu el. Propune-i sa va adresati unui psiholog specialist in terapie de cuplu. Daca sotul este reticent fata de psihoterapie, propune-i macar sa participati impreuna la un workshop in domeniu – in scop de informare. E posibil sa ramana in continuare reticent, fiindca o mare problema a societatii e faptul ca afectiunea psihica este inca privita ca un stigmat. Aproape in toata lumea, nu doar in Romania. De la "Esti nebun, dom'le?" la "Are you crazy?" auzi in tot locul. Avem in vocabularul cotidian o larga gama de asemenea expresii pentru a ne exprima dezaprobarea. Daca vrei sa insulti pe cineva, nu-i spui "diabetic" sau "cardiac", ii spui "idiot" sau "autist". Ca urmare, de cele mai multe ori oamenii isi neaga problemele de ordin psihic. Asta ar fi o posibila explicatie pentru reticenta sotului tau fata de psiholog. Se teme sa nu fie catalogat drept "defect la cap". Dupa ce ca are o problema intre picioare... n-ar vrea sa i se spuna ca mai are inca una intre umeri.
Comportamentul sotului tau poate avea multe cauze, de la cele psihice (ex. depresie, surmenaj) la cele organice (ex. disfunctie erectila data de varsta sau medicatie). Pentru a gasi cauzele reale, e nevoie de consultul unuia sau chiar mai multor specialisti. Dar indiferent de cauze, incearca sa-i transmiti ca e la fel de "barbat" pentru tine, indiferent de calitatea si frecventa actului sexual. Incearca sa-l convingi ca pentru tine un "barbat" inseamna mult mai mult decat un simplu "mascul". Arata-i ca-l apreciezi la fel de mult chiar daca viata voastra sexuala nu mai e atat de bogata ca la inceput. Ma astept ca astfel el sa devina mai putin defensiv si sa accepte in final, daca e cazul, psihoterapia si/sau medicatia.
Ce trebuie sa retii e ca odata trecut pragul unui specialist, jumatate din problema e rezolvata. Apoi, poti reincepe sa speri ca singurul lucru care va mai scartai in relatia voastra va fi salteaua...