Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Tu pe ce lume traiesti?



E lumea ta? Sau a altora? Traiesti conform convingerilor tale? Sau esti pe pilot automat, ghidat de ideile altora? Cel mai probabil esti undeva intre. Faptul ca citesti randurile de fata e un indiciu ca nu esti nici solipsist, nici infantil.
E adevarat ca nimeni nu poate face pe lumea asta chiar ce vrea el. Toti avem obligatii care asigura integritatea tesaturii sociale, fara de care am fi inca niste animale salbatice prin copaci. Ceea ce faci cu pistolul la tampla nu te defineste. O mama care se prostitueaza pentru supravietuire nu e o curva. Un om care ucide in exercitiul functiunii nu e un criminal. Asa ca am sa scot din discutie de la inceput actiunile tale dictate de constrangeri, limitandu-ma la convingerile exprimate prin liberul tau arbitru.

Prin urmare, te intreb: care din valorile tale sunt cu adevarat ale tale? Si care din ele le-ai adoptat ca pe niste dogme, fiindu-ti repetate la nesfarsit de cei din jur?

Teologii, filozofii, si nu numai ei, se chinuie de veacuri sa fixeze niste repere universale pentru valori precum binele, frumosul sau adevarul. Evident, fara rezultat. Daca ar fi gasit ceva, am fi stiut deja cu totii. Sa luam la puricat cele zece porunci, sa vedem cat de universal valabile sunt: chiar o fi pacat sa ucizi in legitima aparare? O fi chiar pacat sa furi sau sa preacurvesti pentru hrana copiilor? O fi pacat sa minti pentru a salva viata unui om? Kant a trait cu "cerul instelat deasupra si legea morala inlauntru" dar n-a fost in stare sa dea nici macar un exemplu de regula etica aplicabila oricarui om in orice situatie. Daca ar fi existat acea lege morala, dispareau tribunalele. Chiar si cu legi tiparite pe munti de hartie, inca mai avem nevoie de judecatori. Mai tarziu, Godel a demonstrat ca lucrurile nu stau mai bine nici macar in lumea abstracta a matematicii, si ca este imposibil sa construim un sistem de axiome complet si necontradictoriu. Asa ca cercetarea in matematica continua, fara un final previzibil.
Ca atare, in viata de zi cu zi, poti masura cantitatea, dar nu si calitatea. Poti contoriza cate caractere sau cuvinte are articolul de fata si nu cred ca te va contrazice cineva. Dar nu poti spune cat de bun este in mod absolut, altfel decat ca o simpla opinie a ta. Eu, de exemplu cred ca e bun, altfel nu-l publicam, si tu nu imi poti demonstra contrariul. Dupa cum nici eu nu pot demonstra riguros ca am dreptate.
Sa luam un alt exemplu, de data asta cercetat de oamenii de stiinta. De ce iti place o anumita melodie? Pentru ca ceea ce auzi corespunde asteptarilor tale. Iar asteptarile tale de azi sunt formate pe baza a ceea ce ai ascultat pana acum. Cu cat asculti mai mult si mai divers, cu atat sansa de a-ti place urmatoarea melodie e mai mare. Deci nu exista muzica buna sau proasta, nu e nici o diferenta intre cea simfonica si cea populara din punct de vedere al satisfactiei reale a ascultatorului. Daca nu-ti plac manelele e din cauza ca esti insuficient de educat muzical, nu fiindca ai fi superior intelectual. Asculta un timp si o sa-ti schimbi parerea, iti garantez.

Chiar daca nu ne place sa recunoastem intotdeauna, luam deciziile bazandu-ne foarte mult pe emotii.

Iar emotiile vin din experienta. Nici n-am putea face altfel, deoarece realitatea rareori ne ofera toate datele pentru a gandi exclusiv logic. Daca ai fi lipsit de componenta afectiva, n-ai fi in stare nici macar sa te hotarasti dimineata cum sa te imbraci. Te-ai uita in sifonier ca curca-n craci.
Cand Pilat l-a intrebat pe Iisus ce este adevarul, acesta a tacut. Dar cu alt prilej, Iisus afirmase deja: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata", ceea ce ne arata ca adevarul nu poate exista in afara unei fiinte umane. Adevarul e viu.

Adevarul, frumosul si binele sunt in tine. 

Cu conditia sa nu lasi pe altcineva sa ti le substituie cu valori care corespund intereselor lui, nu ale tale. Asa ca lasa comoditatea de-o parte si pune-ti intrebari. E mai important chiar decat sa gasesti raspunsuri. Scoate la lumina convingerile cu care te-au molipsit altii si examineaza-le critic. Asa vei incepe calatoria din lumea lor spre lumea ta.