Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Sfatul meu? Lipseste-te de sfaturi


Ma refer la sfaturile de viata, nu la cele de specialitate. Cele care le primesti cu sau fara voia ta, de la parinti, prieteni, colegi, cunoscuti sau pseudo-anonimi de pe net. De ce sa te lipsesti? Fiindca esti suficient de bine echipat de natura, fizic si psihic, sa te descurci si singur. De sfaturi au nevoie doar cei ce cred asta. Dovada? Faptul ca existi, la capatul a milioane de ani de evolutie. N-ai nevoie de carti, oricat ar fi ele de sfinte sau faimoase.

Eu nu zic sa-ti ingropi capul in nisip si sa ignori ce se intampla in jurul tau. E OK sa folosesti experienta celor din jur ca sursa de inspiratie pentru propriile tale decizii. Doar atat. Sursa, si nu inlocuitor pentru propria ratiune. Vezi si tu ca nici macar sfaturile de nutritie nu te ajuta sa slabesti pe termen lung, cum ai putea sa ai incredere in ceea ce spun altii despre ceva mult mai complex si pe care nici macar tu nu-l cunosti? Adica viata ta.

Cine sunt cei care dau sfaturi de viata? O categorie sunt cei care au un interes comercial. E OK, incearca si ei sa vanda ceva, o carte, un curs, o lumanare, sa castige o paine cinstita. Sunt salariati sau antreprenori. Ca si tine. De obicei nu au asa mare influenta asupra ta, fiindca sunt departe de tine si de obicei se contrazic intre ei. Cu cat mai multi, cu atat mai bine, puterea lor scade, se concureaza si anuleaza reciproc.
Dar ceilalti, sa le zicem "gura lumii", nu mai sunt asa inocenti. Sunt nocivi. Sunt oamenii care nu sunt stapani pe viata lor. Sunt oamenii care traiesc in lumea altora, care-si duc traiul pe pilot automat, dirijati de indicatiile parintilor, sefilor sau partenerului de viata, de ce zic colegii la birou sau prietenii pe Facebook. Cei care-si ajusteaza opiniile in spiritul turmei, si nu al propriului interes. Evident ca lor li se pare firesc ca si altii sa traiasca la fel. Nici nu concep altfel, fiindca "altfel" ar insemna sa-si recunoasca propria neputinta.
Ei n-ar fi asa o problema pentru tine daca ar sta in banca lor, daca ar dormi asa cum le-au asternut altii. Dar uite-i ca nu stau. Cum simt ca cineva de langa ei incearca sa gandeasca cu mintea lui, se infioara. Ei sunt dispusi sa ierte excesele oricarui politician, dar Doamne-fereste ca cineva de rangul lor sa incerce cea mai mica abatere de la standardele lor. Pentru ei e in regula ca seful sa traiasca cu amanta, dar e o erezie ca tu sa-ti vezi de viata ta si sa nu stai peste program. Iar daca nu vrei sa ai copii, sau mai grav dupa mintea lor, daca ai vreo afectiune psihica sau cumva alte preferinte sexuale, esti deja subiect de judecata in public.
Ce-i mana-n lupta? De ce mor de grija ta? Unii spun ca reactia asta are legatura cu nivelul de cultura. Inclin sa cred ca e doar partial adevarat. Mai degraba as spune ca dominant e modul in care isi duc ei viata. Nu prea are importanta cate diplome au, daca sotul si cariera le-au fost stabilite de parinti. Nu prea conteaza jobul, daca opiniile de la vestimentar la politic le sunt trasate de sefi. Daca se gandesc de doua ori inainte sa dea un like pe Facebook, intrebandu-se ce parere vor avea cei din jur. Pe scurt, conformistii. Mai de-a dreptul, turma.
E adevarat ca spiritul de turma ne-a ajutat sa ne protejam de pradatori. Securitatea data de numar. Cand activitatea ta de baza e pascutul, e mai simplu sa te uiti din cand in cand in fundul vecinului, sa vezi ce mai face, decat sa supraveghezi toata savana. Altfel nu mai apuci sa te hranesti. Dar, oameni buni, am depasit demult din punct de vedere fizic faza de erbivore, hai sa o depasim si mental. Leii si alte pradatoare sunt inchisi la gradina zoologica sau pe cale de disparitie, n-are sens sa ne mai comportam ca si cum supravietuirea noastra ar depinde de ce spune sau face vecinul.

Oricat de bine intentionate, sfaturile celor din jur reflecta doar experienta lor de viata cu realizarile, esecurile, orgoliile si frustrarile asociate.
Viata de azi e mult mai complexa decat traiul din comuna primitiva, avem cu totul alte griji si aspiratii decat simpla supravietuire. In preistorie cam toti duceau aceeasi viata, mancau la fel, traiau la fel de bine sau prost, orizontul social se limita la membrii tribului in care te nasteai si mureai. Cel mai probabil, sfatul cuiva ti s-ar fi aplicat si tie.
Dar, de moment ce ai ajuns pana aici cu cititul, presupun ca si tu traiesti in secolul XXI. Daca nu esti prea sigur, verifica-ti calendarul. Fiindca ceea ce era acceptabil pentru omul primitiv sau medieval pe motiv de lipsa de informatii, nu mai este scuzabil pentru tine. Azi stii ca exista mai multe religii care se contrazic intre ele si se auto-declara detinatoare ale adevarului absolut, deci e imposibil sa aiba vreuna dreptate. Azi ai acces la medicina si stii ca e nociv sa te tratezi cu leacuri babesti. Chiar daca media e plina tot felul de informatii, tu stii ca mintea iti poate juca feste daca o lasi din comoditate sa aleaga doar ce-i convine.

Asa ca fa efortul de a gandi cu mintea ta. De a-ti folosi ratiunea si intuitia. Intuitie care nu e altceva decat vocea experientei tale de viata care nu se poate articula prin rationamente ci doar emotii. Stiu ca e mai comod sa iei de-a gata ideile altora din “gura lumii”. E mai comod, dar nu eficient. Cateodata e chiar dramatic.
Iar uneori iti va fi greu, foarte greu sa-ti dai un raspuns. Vei avea de luat decizii dificile legate de mariaj sau cariera. Sa te casatoresti sau sa mai astepti? Sa divortezi sau nu inca? Sa-ti dai demisia sau nu? Sa-ti schimbi cariera sau nu? Te vei simti presat de cei din jur si de incertitudine sa actionezi impotriva a ceea ce simti ca ti-ar fi de folos. Atunci pariaza pe instinctul tau de parinte, indiferent daca ai copii sau nu, si intreaba-te: ce sfat i-as da copilului meu aflat in aceeasi situatie? Si aplica sfatul asupra ta.