Adică discriminare egal prostie. Despre homofobie
si ageism
am mai scris, iar prin prostie înțeleg acea concepție care, o dată
ce o pui în practică, suferă nu doar cei din jur, ci și tu
însuți. Așa cum a suferit poporul german din cauză că a îngăduit
nazismului să-și facă de cap.
Da, trăim în democrație. Iar democrația este cel mai bun sistem
politic al momentului. Nu o spun din conformism sau doar pentru că,
întâmplător, trăiesc în ea. Și nici pentru că aș fi îmbătat
de vreo ideologie. Din contră, am un argument empiric, măsurabil:
sunt mult mai mulți cei care vin spre democrație, decât cei care
pleacă din ea, spre alte zări politice.
E bună democrația, dar câți dintre noi, cei care ne bucurăm de ea, înțelegem ce înseamnă? Probabil că foarte mulți știu că e ceva legat de voința majorității, dar am sentimentul că sunt ceva mai puțini cei care realizează că această voință trebuie exprimată în limitele permise de drepturile omului. Care drepturi nu pot fi încălcate sau limitate nici măcar printr-un referendum, indiferent de inspirația lui, „tradiționalistă” sau nu. Altfel, nu e democrație, ci aberație.
Cum se pot naște astfel de aberații? O cale ar fi prin interpretarea literală a metaforei biblice. Cu alte cuvinte, sunt deplasați atât fundamentaliștii religioși care, în ciuda dovezilor, susțin tot felul de interpretări inepte ale textului biblic, cât și omologii lor, fundamentaliștii atei, care vor să arunce Biblia la coș doar pentru că textul vechi de mii de ani nu reflectă cu acuratețe ultimele descoperiri ale științei.
Vă dau un exemplu de aberație, fictiv, dar elocvent, fiindcă ne lovește la buzunar. Să luăm cunoscutul verset: „Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Luca, 18:25). Ce-ar fi să facem un referendum în care, tot așa, purtați de inspirație biblică, să hotărâm că orice persoană care deține o avere peste 100.000 euro este obligată să o împartă săracilor? Așa îi ajutăm pe „săracii” bogați să capete viața veșnică, nu? Ceva mult mai prețios decât niște cifre amărâte într-un cont bancar.
Tot discutăm, de la Iluminism încoace, despre binele societății, dar insistăm să facem aceleași greșeli ca pe vremea Inchiziției. Fiindcă intoleranța nu are niciun Dumnezeu. Este adevărat că melodia istoriei nu se repetă, dar se pare că refrenul intoleranței este reluat din când în când. Așa că am să reiau un fragment dintr-un articol pe care l-am scris pe această temă, exact acum un an, și care, din păcate, nu și-a pierdut actualitatea.
Da, recunosc că o concepție conform căreia homosexualii ard în
focul iadului mă duce cu gândul mai degrabă la Auschwitz, decât
la Voroneț. De ce? Vizitați și lagărul, nu numai mânăstirea. E
o experiență pe care nu o pot pune în cuvinte. Unii ar putea
deduce de aici că fac o asociere între biserică și nazism. Ei
bine, greșesc. Ceea ce vreau să arăt e că NU religia generează
intoleranța, ci atavismul, indiferent de forma sub care se
manifestă. Dacă aveam un „cui” împotriva religiei, nu vorbeam
de crematoriile construite de atei la Auschwitz, ci de rugurile
aprinse de Inchiziție.
Religia e încă necesară. Dacă mai există și azi, înseamnă că sunt motive întemeiate să fie așa. Dar nu pe post de înlocuitor al științei. Credeți că religia are vreun cuvânt de spus în domeniul științific? Dacă da, la care anume din religii vă gândiți? Fiindcă toate pretind că sunt deținătoarele „adevărului absolut”. Or, nu pot avea toate dreptate. Cel mai probabil nu are niciuna. Așa că mai bine să ne rezumăm la știința pe care o avem. Măcar, e una singură. Și dă rezultate.
De aceea nu sunt de acord să folosim un text sacru pe post de manual de sexologie, de nutriție, cod moral sau, Doamne-ferește(!), mai știu eu ce. De ce să nu-i lăsăm pe specialiști să se pronunțe? Fiindcă studiile lor nu se fac pe bază de voturi, ci de cercetări, experimente. Faptul că unora li se pare că Pământul este plat deoarece asta văd ei pe fereastră nu înseamnă că gata, aruncăm știința la gunoi și mergem să votăm forma planetei. A fost o vreme când majoritatea credea că Soarele se învârte în jurul Pământului, și totuși Soarele nu și-a schimbat traiectoria. E adevărat că pe astfel de oameni e destul de greu să-i convingi: trebuie să-i iei de mână și să faci ocolul lumii cu ei. Și nici atunci nu e sigur că reușești. Dar ceea ce era de înțeles în Evul Mediu din lipsă de cunoștințe nu cred că mai e acceptabil în secolul XXI.
Da, nu numai clericii, ci și savanții deopotrivă sunt de multe ori prizonieri ai propriilor convingeri și orgolii. Însă diferența o face cadrul în care evoluează fiecare. Când un om de știință se „închistează”, vine altul și împinge treaba mai departe. Știința nu e dornică să se fosilizeze cât mai repede în dogme și canoane, ci pune totul sub semnul întrebării. Iar acolo unde știința nu a ajuns încă, în avangarda cunoașterii, găsim filozofia, cu același apetit pentru a pune orice în discuție.
Religia poate fi o sursă de inspirație nesecată, un ghid, dar nu și o soluție pentru te miri ce. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că și prostia e un dar divin, dar să nu abuzăm de ea. Așa că îmi permit să propun o temă de reflecție pentru credincioși, și nu numai: Ce ar spune Iisus despre acest referendum? Ce ar spune El, cel răstignit la inițiativa tot a unor „tradiționaliști”, validată tot printr-un fel de referendum? Eu cred că Iisus a și răspuns deja, cu ocazia judecății Sale: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!" (Luca, 23:34) Sau poate că ar rosti cuvintele adresate, în alt context, mulțimii de bărbați adunați să „voteze” cu bolovani o femeie (altă categorie vulnerabilă alături de homosexuali, atunci ca și azi): „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan, 8:7). Ce ar spune Iisus? Întrebarea mea e pur retorică. Vreau doar să îndemn oamenii să gândească cu capul lor. Nu mă aștept să primesc un răspuns. Mai bine păstrați-l între voi și conștiința voastră și acționați ca atare.
De ce? Pentru că mi-aș dori un demers rațional în problema intoleranței față de minoritățile de orice fel. E necesar. Într-o lume un pic mai bună, ar fi și suficient. O lume în care oamenii nu-și caută argumente morale nici sus pe cer și nici jos în pantaloni, ci le găsesc în propria conștiință. O lume în care oamenii înțeleg viața privind în urmă, dar o trăiesc privind înainte.
Tu te tratezi cu medicamente sau cu descântece? Îți trimiți copiii la școală sau pe râpă cu caprele? Bănuiesc că, în ceea ce privește interesul tău personal, ai pretenții care țin de secolul XXI și nu de epoca bronzului. Așa că nu te mira că toți au așteptări similare. Fii generos și sprijină-le și pe ale altora. Sau măcar nu fii duplicitar, punându-te în calea lor.
Articol apărut în Republica