Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

Apără-ți sănătatea: cu cât trăiești mai mult, cu atât ai șanse să trăiești și mai mult

Profilaxia este sănătoasă, deci să o lăsăm în seama celor bolnavi!

Ca orice ironie, are un miez de adevăr, fiindcă altfel nu ar amuza pe nimeni: când ne simțim sănătoși, rareori ne gândim la boală, și cu atât mai puțin la prevenirea ei. Toți știm că există medici specializați pentru tratarea fiecărei părticele bolnave a trupului nostru, dar câți dintre noi s-au gândit la profilaxie? Adică la medicina preventivă, acea ramură care se ocupă nu cu tratarea, ci cu prevenirea bolilor?

Nu o luați ca pe o critică, ci ca pe o constatare. Evoluția ne-a modelat să acordăm importanță pericolelor iminente pentru supraviețuire; amenințările potențiale sau abstracte sunt încadrate automat la categoria „drobul de sare”, cele pentru care nu merită să investim imediat timp și resurse. Dacă o fi și o fi să fie, om mai vedea atunci!

Prin urmare, sunt slabe șanse ca genericii termenii de „profilaxie” și „boală”, să iște vreo neliniște imediată în mintea cuiva. În fond, nimeni nu suferă de „boală”, ci de o anume afecțiune. Așa că, pentru a aduce în concret discuția despre prevenția medicală, profit de faptul că Organizația Mondială a Sănătății a hotărât ca, în fiecare an, octombrie să fie drept luna de luptă împotriva cancerului de sân, forma cea mai răspândită de cancer la femei.

La prima vedere, mai de stânga, pare că fabrica de frică a corporatismului farmaceutic nu știe ce propagandă să mai inventeze pentru a umple buzunarele medicilor și acționarilor. Nu neg, există aici și un interes mercantil. Dar e irelevant. N-ar fi mai bine să lăsăm deoparte egoismul capitaliștilor, și să punem pe primul plan, tot egoist, propria sănătate?

Chiar și așa, simplul egoism nu te duce întotdeauna pe calea cea bună. Când crezi că ești sănătos și vezi cuvântul „cancer”, egoismul mai degrabă te apără de teroare spunându-ți reflex că e ceva ce se întâmplă doar altora. Dacă, pe deasupra, mai ești și bărbat, cuvintele „de sân” te fac să te crezi invulnerabil, parcă uitând că din viața ta mai face parte și o mamă, dacă nu și o soție, o soră sau o fiică. Și totuși, în ciuda optimismului înnăscut, cifrele arată că, an de an, incidența maladiei este în creștere, estimându-se că, în curând, una din opt femei va dezvolta, pe parcursul vieții, o tumoare mamară malignă.

Dacă ești femeie, probabil îți spui că OK, e cazul să mergi la control. Dar nu chiar acum, acum, ci când o să ai un pic mai mult de timp. Poate peste o săptămână. Și tot amâni, apoi uiți. Așa se face că, în urmă cu numai doi ani, România era țara cu cea mai mare rată a mortalității datorate cancerului de sân, din Uniunea Europeană. De ce? Deși, diagnosticat în fază incipientă, cancerul de sân este complet vindecabil în proporție de 94%, din păcate majoritatea cazurilor din România sunt descoperite în stadii foarte avansate.

Niște cifre tragice, care puteau fi prevenite printr-o simplă măsură: efectuarea unui control medical anual, care include, la femeile sub 40 de ani, o ecografie de sân, iar la femeile peste 40 de ani, o mamografie. Știu, e o cale lungă de la niște cifre, oricât de terifiante, până la convingerile puse în practică. Dovadă stau statisticile, care arată că prea puține femei, chiar și dintre cele care se îngrijesc în general de sănătatea lor, includ mamografia pe lista controalelor medicale de rutină.

Deși se mai pot spune multe, n-am să mai insist pe tema cancerului de sân. Nu sunt specialist în domeniu, și nici măcar femeie. Dar nici nu am de gând să vă abandonez așa, la mijlocul articolului, ci vă trec în mâini bune: puteți pune o întrebare gratuit online cuiva care, spre deosebire de mine, întrunește ambele calități: doamna dr. Mihaela Bărbulescu, medic primar radiologie și imagistică medicală în cadrul Centrului Medical Provita. Iar eu revin acum cu discuția în planul mai larg al profilaxiei, de orice fel.

Să observăm că nu avem niciun motiv să credem că bărbații ar da dovadă de o mai mare precauție decât femeile atunci când e vorba de sănătatea lor. Așa că vă propun tuturor, indiferent de sex, patru motive de natură nu statistică, ci pragmatică, în favoarea prevenției medicale. Patru motive, valabile în cazul oricăror afecțiuni, legate de aspecte care ne privesc pe toți, femei și bărbați deopotrivă: sănătatea, timpul, banii și, nu în ultimul rând, longevitatea.
  • Sănătatea: Conform aceleiași Organizații Mondiale a Sănătății, peste trei sferturi din bolile cronice pot fi prevenite, principalii factori de îmbolnăvire fiind dieta dezechilibrată, sedentarismul și fumatul. Iată cum doar câteva schimbări de natură preventivă în stilul de viață îți poți ameliora radical calitatea vieții.
  • Banii: dacă te implici activ în păstrarea propriei sănătăți, previi o serie de probleme medicale, economisind acei bani pe care altfel i-ai fi alocat pentru consultații și medicamente.
  • Timpul: O sănătate bună îți permite atât să muncești mai multă vreme, cât și să petreci mai mult timp liber împreună cu cei apropiați ție.
  • Longevitatea: trăim într-o epocă în care descoperirile în medicină se fac cu o frecvență nemaiîntâlnită în istorie. Cu fiecare zi care trece, cresc șansele să beneficiezi de acel tratament revoluționar, de natură să-ți prelungească viața.


Puse cap la cap, cele patru motive converg spre una și aceeași concluzie, aparent paradoxală: cu cât trăiești mai mult, cu atât ai șanse să trăiești și mai mult. Și mai bine.

***

Articol apărut în Republica