Treceți la conținutul principal

Ce pregătire am?


Sinceritatea este ingredientul cheie în orice colaborare de succes. Probabil că ai citit deja câte ceva despre mine, dar știm că oricine tinde, chiar și fără rea intenție, să pluseze atunci când vorbește despre sine însuși.

Într-o lume în care doi din trei candidați mint în CV, într-o țară în care doar șapte procente din români au încredere în necunoscuți, este firesc ca și tu să fii suspicios. Fiindcă tentația de a exagera despre sine e mare: și eu, la rândul meu, mă întreb dacă nu cumva onestitatea mă pune într-o situație defavorabilă față de competitorii mei cu mai puține scrupule. Așa că am renunț la descrierile pompoase, rezumându-mă strict, și în ordine alfabetică, la autorizațiile și certificările care le dețin și care, bineînțeles, sunt relevante pentru ceea ce fac aici: Consilier pentru dezvoltare personală, Consilier vocațional, Formator, Life Coach, Manager proiect, Mentor, Mindfulness Master Practitioner, NLP Master Practitioner. Și probabil că vor mai urma și altele.

Sunt mulți cei care pun mare preț pe certificări și acreditări. Nu neg, au și ele rostul lor, altfel nu mi-aș fi bătut capul să le obțin. Dar ce valoare reală, practică, au acestea dincolo de zidurile școlii? Și mai ales, când destul este... destul? Pentru că, din punct de vedere academic, se pare că nimeni nu e niciodată suficient de calificat. Nici măcar Dumnezeu: recent, însăși divinității i s-a refuzat catedra de teologie a unei prestigioase universități. Motivul?  Incompetență.

În primul rând, cu ce bibliografie se prezintă respectivul? Divinul candidat se laudă că este autorul unei singure cărți, Biblia, cu toate că există numeroase voci de prestigiu care obiectează că, dimpotrivă, în realitate materialul cu pricina ar fi fost scris de alții. Apoi, ce alte realizări profesionale a mai avut Dumnezeu? El susține că ar fi creat lumea în doar șapte zile. Ok, nu putem verifica asta, dar, de dragul discuției, să admitem că este adevărat. Și apoi? Ce a făcut în restul timpului? Divinitatea pretinde că ar mai fi făcut câteva miracole pe ici, pe colo, însă pe care nimeni nu a fost în stare să le reproducă în condiții de laborator.

În final, din cauza obiecțiilor întemeiate. candidatura divină a fost respinsă cu succes, Și dacă nici măcar Domnul nu se poate lăuda cu o reputație academică prea solidă, cred că un pic de realism nu strică nimănui: îți sugerez să iei calificările de mai sus doar ca referință, nu și ca indicator de valoare. Spre deosebire de cei cu înclinații mai academice, eu consider că acreditările, autorizațiile, certificările și cursurile sunt doar un semn al interesului pentru anumite domenii, nu și al competenței cuiva. De ce? Pentru că eu nu împărtășesc fantezia cum că ar putea exista undeva un personaj providențial, în spatele unui birou mare, care să pogoare solemn harul competenței asupra muritorilor de rând prin diplomele pe care le acordă.

Spre deosebire de cei atașați de o așa fantezie, eu mă recomand prin cine sunt, și nu prin ce fac sau ce am, nu mă identific cu titlurile sau posesiunile. De ce? Pentru că sunt o ființă umană, și nicidecum o "facere" umană sau o ”avere” umană. Iar dacă o să arunci o privire asupra topului celor cinci valori personale care îmi ilustrează identitatea, vei vedea că eu prețuiesc creativitatea și independența, nicidecum enciclopedismul sau subordonarea față de sistemul de valori al altcuiva. În ce mă privește, toate calificările pe care le-am obținut nu adaugă nimic valorii mele, o valoare care poate fi cultivată doar prin practică, și măsurată direct doar prin ce fac, și nicidecum prin numărul și pompoșenia certificărilor, și cu atât mai puțin prin sumele cheltuite pentru obținerea acestora.

Nu în ultimul rând: pe LinkedIn găsești experiența și recomandările mele profesionale; adaug la ele și o parte din cursurile pe care le-am făcut la Coursera, DuoLinguo, SoloLearn, Udemy


Despre ce ai mai vrea să citești acum?

Despre viață
Despre carieră
Ajută-te singur!
Cum pot să te ajut?