Treceți la conținutul principal

"(Nu) Vreau un copil..."

...iar cel de langa tine isi doreste contrariul, altfel n-ati avea o problema. Impasul asta il puteti depasi doar daca aveti incredere unul in celalalt.
Oricum o sa regreti ceva, candva, orice cale ai alege. Daca nu ai copii, viata ti se va parea fara sens. Cand ai copii, regreti libertatea dinainte. Copilul e o afacere nerentabila economic, cere timp si cantitati de energie si bani insemnate fara a-ti intoarce altceva decat ce poate el: iubire. Multi dintre proaspetii parinti trec prin momente dificile comparabile ca intensitate cu divortul sau pierderea slujbei. Merita, nu merita? Fiecare cu raspunsul lui.
Dacă vrei să faci copii, nu cere sfatul inteleptilor, fiindca un logician poate construi urmatorul contra-argument pur logic: „Daca un copil se naste, are parte de suferinta, ceea ce este rau; are parte si de placere, ceea ce este bine. In schimb, daca nu se naste, copilul nu are parte de suferinta, ceea ce este bine; nu are parte nici de placere, ceea ce nu este neaparat rau. Din comparatia celor doua variante se observa ca este in avantajul copilului sa nu se nasca.”
Suna cinic, nu? Copilul nu e ca un telefon "smecher", cu care sa te falesti in fata cunoscutilor pana ii piere “noutatea”, iar apoi sa te descotorosesti de el la vechituri. Fiindca da, se mai intampla si asta. Unii copii sunt "returnati" centrului de unde au fost adoptati. Altii, abandonati bunicilor. De ce? Din prea mult calcul si prea putina simtire. Asa ca asculta-ti mai inainte de toate inima, fiindca nu e o decizie pe care sa o iei doar cu mintea.
Indiferent ce ti-ar spune cei din jur, procreerea e doar un imperativ mai degraba animal decat moral. Nu oricui i se potriveste afirmatia "e bine sa ai copii", fiindca astazi alegerea nu tine de domeniul ordonat al intelectului, ci de cel incontrolabil al emotiei. E adevarat ca in vremurile de saracie si cu o mortalitate infantila crescuta te gandeai la copii ca la o forta de munca, un sprijin la batranete sau un mostenitor, dar acolo unde problema supravietuirii a fost rezolvata, decizia se ia emotional. Majoritatea marilor filozofi au fost celibatari, iar religia impune celibatul multor slujitori ai sai. Si inca odata, nu asta e situatia ta, fiindca altfel nu mai stateai in cumpana.
Nu putem "condamna" pe nimeni. Cererea si oferta de afectiune sunt diferite de la om la om, si variaza in timp. Sunt oameni care isi doresc afectiune, dar pot oferi foarte putina – aceia isi iau de obicei un animal de companie. La fel, exista oameni care pot oferi mai multa afectiune decat primesc – aceia isi doresc si fac copii. Si eventual, isi mai iau si un animal de companie pe langa. Fiecaruia cum i-e dat prin genetica, educatie si mediul in care traieste. Pentru ca daca privim la nivel global, demografia pare a fi in relatie de inversa proportionalitate cu nivelul de educatie.
Oricum, experienta de a fi parinte e ca sexul sau moartea. Nu o poti intelege decat atunci cand treci prin ea. In plus, are un caracter definitiv si poate avea un efect benefic sau, in egala masura, distructiva asupra relatiei voastra. Dupa cum vezi, exista multe argumente de o parte si de alta, si, asa cum probabil ca te si asteptai, problema nu poate fi transata decat daca adaugi in balanta si chemarea inimii. Ce e sigur e ca nu exista loc de compromis, orice concesie facuta celuilalt intr-o directie sau in alta urmand a avea consecinte nedorite asupra relatiei voastre si a copilului, rezultat eventual din ea.

Despre ce ai vrea să afli mai multe acum?