Treceți la conținutul principal

Salut, eu sunt Răzvan. Tu știi cine ești?

„Cine sunt eu?" Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș, și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice își pun problema identității. Dimpotrivă, toți o facem, zi de zi, de fiecare dată când ne luptăm să demonstrăm celor din jur cât de bine ne îndeplinim rolul social. Că suntem un bun copil/ soț/ părinte, un bun elev/ profesionist/ afacerist, un adevărat credincios/ agnostic/ ateu, un adevărat cetățean/ patriot/ democrat/ progresist/ conservator sau mai știu eu ce mască ni se întâmplă să purtăm în contextul dat. Iar atunci când nu recurgem la etichete, ne raportăm la posesiuni, etalându-ne hainele, smartphone-ul, mașina sau apartamentul...

Vorbim aici de unul din mecanismele mentale ce permit individului să se integreze într-un grup, să își stabilească scopuri și, în general, să înainteze în via…

"Viata e nedreapta..."

Ai ajuns aici in urma unei experiente personale frustrante, nu fiindca suferinta omenirii iti da insomnii. Frustrarea ta vine din niste asteptari neimplinite: e sentimentul acela pe care toti il avem atunci cand viata ne da cate o scatoalca de natura sa ne trezeasca din fantezia conform careia lumea a fost creata ca sa ne implineasca noua dorintele. Acum ai aflat si tu ca lumea nu e nici pe departe asa. Dar n-a fost creata nici ca sa ne faca noua rau, asa ca poti renunta si la ideea ca are cineva ceva cu tine. Nu le mai lua personal. Natura e indiferenta, iar oamenii urmaresc, intotdeauna si in primul rand, propriul bine. Nimeni nu urmareste raul altcuiva decat atunci cand ii da satisfactie. Nici macar violatorul sau pedofilul nu urmaresc suferinta victimei, ci propria-le placere.
Ti se pare ca sunt "cinic"? Asta am si intentionat. In ciuda conotatiei negative, nemeritate dupa parerea mea, cinicii nu erau un club de sadici, ci niste filozofi care pledau pentru o viata cat mai naturala, chiar daca asta ducea uneori la sfidarea normelor sociale. Am adoptat deliberat o atitudine "cainoasa" (termen inrudit cu cel de "cinic") nu ca sa-ti torn sare pe rana savurandu-ti anticipat neplacerea, ci ca sa aduc situatia ta la o perspectiva mai apropiata de realitate, mai putin "apocaliptica".
Ne hranim zi de zi cu fictiuni pe care le luam drept realitati, fie din naivitate, fie ca ne aduc confort, asa ca e inevitabil ca din cand in cand sa dam dureros cu capul de viata si sa ne plangem de ea "ca nu e dreapta".
Ce ar fi daca la alegeri ar veni un om politic care sa afirme un lucru evident: Romania e o tara cu preturi vestice si salarii estice, prin urmare coruptia e inevitabila si proportionala cu saracia? Ar fi un act de sinucidere politica, electoratul ar vota cu toti ceilalti care sustin fara temei ca vor starpi coruptia in mandatul lor. Bineinteles ca orice politician are ca obiectiv puterea sa si nicidecum binele tau, asa ca nu te plange ca te minte: el nu face altceva decat sa-ti spuna ceea ce tu vrei sa auzi. La fel si comerciantul: atunci cand afirma in reclama ca se gandeste la tine, o face fiindca stie ca asta iti place sa auzi, si ca daca nu o face el, o va face competitorul sau. La fel ca si politicianul, e interesat de profitul sau, nu al tau. Faptul ca din cand in cand beneficiem de politici sau produse mai bune e rezultatul accidental al concurentei, nicidecum al grijii altcuiva pentru noi.
Iata doua exemple de fictiuni cotidiene pe care, prin consens, le tratam ca adevaruri. De ce consens? Pai, un protest de amploare poate scoate azi din circuit orice politician. La fel, nici un comerciant nu poate fata unui boicot al produselor sale. Cat timp aceste miscari nu au loc, e de bun simt sa consideram ca lumea e de fapt multumita cu starea de fapt.
Nu exista nimic in natura sau societate care sa o faca "dreapta" pentru tine. Da, avem justitie, dar cand judecatorul sanctioneaza, o face impartial si in principal ca sa previna faradelegile, nu ca sa-ti ofere tie dreptatea. Iar religia ti-o amana pana dupa moarte, cand devine irelevanta. Ma opresc aici cu exemplele, fiindca nu e treaba mea sa tin discursuri despre morala sau filozofia dreptului. Am vrut doar sa-ti prezint cateva repere intuitive care sa te ajute sa-ti schimbi convingerile care te fac acum sa suferi.
Fiindca lumea nu e pusa in miscare de dreptate, ci de forte de atractie si respingere inmanuncheate ca doua fete ale aceleiasi monede. Dragostea ii apropie pe oameni, ura ii desparte. Ambele oarbe, ambele reale si niciuna din ele nu are nimic de a face cu fictiunea careia noi ii spunem "dreptate". Iata de ce e de o mie de ori preferabil sa suferi din iubire de oameni, decat de pe urma sentimentului de nedreptate. Da, poate ca uneori nedreptatea doare mai tare, dar suferinta din iubire e singura cu sens...

Despre ce ai mai vrea să citești acum?