Ce a fost, a fost si in fond, cat din ce s-a intamplat a fost sub controlul tau? In plus, nici nu e chiar rau ca a fost asa. Daca nu treceai atunci prin experientele pe azi care le regreti, acum nu ai fi cel care esti. Nu ai mai fi TU. Daca respingi, daca incerci sa decupezi din tine partea intunecata, iti pierzi integritatea, fiinta ta devine incompleta. Si cine vrea sa fie o jumatate de om, oricat ar fi de bun? Cine vrea sa traiasca doar o jumatate de viata, oricat de fericita? Ar fi la fel de neinteresanta, de stearsa, ca o fotografie lipsita de contrast.
Trecutul e amintire. E ceea ce ti-ai imaginat tu ca s-a intamplat, e versiunea ta asupra evenimentelor, si nu istorie obiectiva. De fapt nici nu exista asa ceva, intotdeauna e vorba de o interpretare, chiar si din perspectiva celorlalti actori. Istoria ta e o suma de episoade incomplete si distorsionate in care tu esti eroul principal si pe baza carora se fabrica sentimentele. Chiar si regretele tale tot de aici provin, din acele amintiri fara happy-end. Din fericire, e o poveste pe care ai putea sa o rescrii, la fel cum si istoria omenirii se rescrie fara incetare, pe masura ce civilizatia evolueaza si se aduna tot mai multe date despre trecut.
Ai putea sa-ti aduni toate cioburile de amintiri care acum te incomodeaza si, cu atentie de arheolog, sa iei regret cu regret si sa le refaci in lumina a ce ai invatat pana acum despre viata. Sa rescrii fiecare episod in care viata ti s-a parut nedreapta si sa contempli cum se incadreaza in marele dar incompletul puzzle al vietii tale de pana acum. Sa analizezi in ce masura ceea ce tu tratai ca un esec nu a fost de fapt decat o binecuvantare deghizata, o schimbare nedorita de macaz care te-a pus pe sinele unor realizari ulterioare.
Trecutul e amintire. E ceea ce ti-ai imaginat tu ca s-a intamplat, e versiunea ta asupra evenimentelor, si nu istorie obiectiva. De fapt nici nu exista asa ceva, intotdeauna e vorba de o interpretare, chiar si din perspectiva celorlalti actori. Istoria ta e o suma de episoade incomplete si distorsionate in care tu esti eroul principal si pe baza carora se fabrica sentimentele. Chiar si regretele tale tot de aici provin, din acele amintiri fara happy-end. Din fericire, e o poveste pe care ai putea sa o rescrii, la fel cum si istoria omenirii se rescrie fara incetare, pe masura ce civilizatia evolueaza si se aduna tot mai multe date despre trecut.
Ai putea sa-ti aduni toate cioburile de amintiri care acum te incomodeaza si, cu atentie de arheolog, sa iei regret cu regret si sa le refaci in lumina a ce ai invatat pana acum despre viata. Sa rescrii fiecare episod in care viata ti s-a parut nedreapta si sa contempli cum se incadreaza in marele dar incompletul puzzle al vietii tale de pana acum. Sa analizezi in ce masura ceea ce tu tratai ca un esec nu a fost de fapt decat o binecuvantare deghizata, o schimbare nedorita de macaz care te-a pus pe sinele unor realizari ulterioare.
Cam atat despre trecut. Ce e de facut in continuare pentru a evita regretele? Inchipuie-ti ca esti un turist al carui autocar opreste langa un bazar plin de culori, sunete si mirosuri stranii. Cobori si admiri privelistea, bucuros ca ai scapat de inghesuiala din interior si ca in sfarsit ai prilejul sa te dezmortesti si sa-ti astamperi curiozitatea. Incepi sa te scufunzi in atmosfera locului si fotografiezi plin de incantare. Localnicii te inconjoara imbiindu-te cu diverse bunatati, poate chiar incepi sa te targui cu ei. Dar in tot acest timp, oricat de fascinanta ar fi scena, tine-te aproape de autocar ca nu cumva sa ratezi plecarea. Altfel, toata bucuria escalei se va transforma in panica si regret amar.
Autocarul e viata ta iar exoticul bazar e lumea, cu apropiatii, cunoscutii si colegii tai. Daca investesti, in defavoarea ta, prea mult in familie sau cariera, vei ramane pe dinafara. Viata va trece pe langa tine, lasandu-te prada atasamentelor tale de care nu ai stiut sa te desprinzi atunci cand era momentul potrivit. Asa ca bucura-te de orice escala, dar fii cu ochii pe viata ta.