Treceți la conținutul principal

"Nu ma mai angajeaza nimeni..."

Chiar crezi asta? Inseamna ca ai citit prea multe anunturi de angajare. Genul acela de anunturi care cauta candidati exceptionali si ofera locuri de munca pe masura. Ei bine, mint. Nu sunt atat de multe astfel de companii, iar cele cateva exceptii nu prea se lauda asa in anunturi, fiindca e de prost gust si ar trezi mai degraba suspiciuni. Ti-o spun din ani de experienta: cand n-am fost candidat, am fost angajator, iar cand n-am fost angajator m-am ocupat de recrutare pentru alte companii.
Ia gandeste-te cum ar arata o companie formata doar din varfuri profesionale: prima problema a patronului ar fi sa le dea de lucru pe masura competentelor si a salariilor. A doua, sa le gestioneze orgoliile. Asa ca e mai cuminte sa credem ca angajatorii NU prea isi doresc supervalori profesionale, ci oameni obisnuiti, ca mine si ca tine, care-si faca treaba, fara sa-si faca din cariera cheia de bolta a propriului destin. Chiar daca ai avut cateva interviuri esuate, nu trebuie sa abandonezi. De multe ori, nu e angajat nimeni. Recrutarea este o activitate mai subiectiva decat crezi, deoarece si angajatorul are emotii la fel de mari ca ale tale atunci cand trebuie sa ia o decizie in acest sens.
Nemultumirea ta vine din faptul ca dureaza prea mult gasirea unui loc de munca pe masura asteptarilor tale. Uneori esti supra-calificat, alteori salariul propus este prea mic sau nu-ti convin celelalte conditii. Iar tu ai fost educat sa crezi ca vei primi ceea ce meriti de la viata, pe masura investitiei tale de talent si munca. Ti s-a repetat dogma asta a "meritocratiei" de atatea si atatea ori, si pe atatea voci, incat ai ajuns sa o iei drept un adevar absolut.
Asa sa fie oare? Pai, daca dogma ar fi adevarata, geniile si sclavii ar fi printre milionari. Guvernele ar fi pline de savanti, artisti si filozofi. Or, n-ai nevoie de statistici, e suficient sa faci apel la istorie si la bunul simt ca sa realizezi ca lucrurile nu stau chiar asa. Nu e nici o inselatorie la mijloc in cultura populara, ci o eroare de logica – "prejudecata supravietuitorului". Ori de cate ori facem un inventar al calitatilor celor care au reusit in viata, nu luam in considerare si asa-zisii "ratati". Cand afirmam ca oamenii de succes sunt talentati si muncitori, ignoram realitatea celor mult mai multi care au dat-o "in bara" cu la fel de mult talent si munca.
Si tine cont ca nu ai chiar atata control asupra vietii pe cat ti se pare. Asa ca priveste cautarea unui loc de munca ca pe o loterie decat ca pe un concurs: cu cat joci mai mult, cu atat ai mai mari sanse de castig. Ba loteria e mai dreapta decat viata, fiindca la loterie nu se naste nimeni cu castigul in buzunar, pe cand in viata se mai intampla sa mostenesti averi si relatii.
Eu nu zic ca munca si talentul nu conteaza. Conteaza ceva. Cu ele iti cumperi un bilet mai bun la loterie. Dar nu ai nici o garantie de castig. Asta nu inseamna ca trebuie sa abandonezi, ci dimpotriva, poate ca norocul te asteapta dupa colt.
Chiar daca uneori pare nedreapta, sa stii ca viata nu e niciodata impotriva ta...

Despre ce ai mai vrea să citești acum?