Evident e o situatie dificila pentru tine, altfel nu am fi ajuns sa o discutam acum. Poate ca ai inceput sa te simti un nimeni. Sa simti ca nu mai ai incredere in tine si nici in ceilalti, ori ceilalti nu te inteleg si poate nici tu nu-i mai intelegi.
Cand treci prin astfel de momente, mintea ta devine asemenea unui torent umflat de ploi, plin de noroi si resturi, de care te simti dus fara nici o putere. In loc sa te opui curentului, incearca sa iesi pe mal si sa-ti imaginezi gandurile ca pe niste frunze plutind pe apa, contemplandu-le cum intra si apoi ies din campul tau vizual. Gandeste-te ca, la urmei urmei, aici si acum, traiesti in cea mai buna dintre toate lumile posibile. Fiindca e singura lume care o percepi. Restul e in mintea ta.
Incearca sa-ti faci un bilant al nefericirii sa vezi cat din ea e reala, in prezent, si cat e rodul imaginatiei tale sub forma de amintiri si anticipari. Cat din "dezastru" e cauzat de ceea ce crezi ca s-a intamplat in trecut sau crezi ca se va intampla in viitor. Si mai ales de incapatanarea cu care te agati de iluzia controlului, de credinta de multe ori nejustificata ca ai avea un rol hotarator in ceea ce ti se intampla. In ce ma priveste, eu raman surprins de fiecare data cand fac o astfel de auto-analiza, cand constat cum propria fantezie da problemelor un contur aproape caricatural, dar nu mai putin insuportabil.
Incearca sa-ti faci un bilant al nefericirii sa vezi cat din ea e reala, in prezent, si cat e rodul imaginatiei tale sub forma de amintiri si anticipari. Cat din "dezastru" e cauzat de ceea ce crezi ca s-a intamplat in trecut sau crezi ca se va intampla in viitor. Si mai ales de incapatanarea cu care te agati de iluzia controlului, de credinta de multe ori nejustificata ca ai avea un rol hotarator in ceea ce ti se intampla. In ce ma priveste, eu raman surprins de fiecare data cand fac o astfel de auto-analiza, cand constat cum propria fantezie da problemelor un contur aproape caricatural, dar nu mai putin insuportabil.
Odata ce ai reusit sa demontezi “ornamentele” imaginatiei, o sa observi ca, indiferent de dificultatile prin care treci, cel mai probabil ca nu te afli intr-o situatie exceptionala si nici permanenta. De ce cred asta? Desi suntem unici ca indivizi in ceea ce priveste biologia si experienta de viata, totusi nu suntem atat de diferiti incat sa nu trecem prin situatii asemanatoare. Daca am fi atat de diferiti, nu ar mai avea sens o gramada de activitati, de la stiinta la arta sau religie. Am trai izolati fiecare in pestera lui, cu legea lui. Asta daca n-am disparea mai intai ca specie de pe fata pamantului. Prin urmare, statistic vorbind, sunt mari sanse ca prin situatia ta sa fi trecut multi altii, cu mult timp inainte sa existe psihologi, coachi sau consilieri. Daca ei au gasit o solutie, e foarte probabil sa existe una si pentru tine, in prezent.
Pe de alta parte, cum ar putea fi cineva intotdeauna fericit? E posibil, macar? Hai sa facem un experiment. Sa presupunem ca iti scot creierul si il conectez la un aparat care-ti pompeaza chimic toate placerile la care visezi, care-ti va implini absolut orice fantezie si te va purta la limitele oricarei satisfactii imaginabile. Crezi ca ai fi cu adevarat fericit? Poate, la inceput, zic eu, pana cand vei realiza ca nu-ti poti impartasi extazul cu nimeni. Ca nu e nici o bucurie sa calatoresti singur prin paradis. Si dupa un timp o sa ajungi sa regreti chiar si "dezastrul" in care traiesti acum...
Despre ce ai vrea să afli mai multe acum?